Cum îi putem ajuta pe copii să învețe inteligența emoțională?

Mulți specialiști în științe sociale cred că originea problemelor pe care le au copiii astăzi poate fi regăsită în schimbările patternurilor din ultima perioadă precum: creșterea ratei divorțurilor, influența negativă a  mass-mediei,  internetului,  telefonului,  lipsa de respect față de școală ca sursă de autoritate, faptul că părinții petrec puțin timp cu copiii lor, criza morală a societății , inversarea valorilor ca puncte de reper. Acceptând faptul că shimbările sociale sunt inevitabile,  pe bună dreptate părinții își pun întrebarea: ce pot face pentru a crește copii fericiți, echilibrați emoțional, sănătoși fizic și mental. Unul dintre răspunsuri ar putea fi legat de cunoașterea importanței și dezvoltarea inteligenței emoționale.

Pentru a înțelege maniera în care noile descoperiri despre inteligența emoțională afectează modul în care se comportă părinții, este necesar să abordăm problema originii emoțiilor. Cercetătorii au ajuns la concluzia că sistemul limbic reprezintă partea emoțională a creierului, situat în regiunea profundă a emisferelor cerebrale și are ca funcție principală reglarea emoțiilor și impulsurilor. Sistemul limbic include și hipocampul unde are loc învățarea emoțională și unde sunt stocate amintirile emoționale, corpul amigdalin considerat centrul de control emoțional al creierului și multe alte structuri.

A treia componentă a sistemului neurologic ce are legătură cu inteligența emoțională implică modul în care emoțiile sunt transmise către diferite părți ale corpului prin semnale biochimice. Oemeni de știință au putut identifica lanțuri de aminoacizi , numite neuropeptide, considerate corespondentele biochimice ale emoțiilor. Neuropeptidele sunt stocate în creierul emoțional și transmise în tot corpul atunci când se resimte o emoție , spunându-i corpului cum să reacționeze.

Prin urmare , emoțiile și sentimentele constituie o parte importantă a existenței pe care se bazează de multe ori alegerile și deciziile noastre.

EQ nu poate înlocui IQ, dar trebuie să avem un anumit nivel al IQ pentru a înțelege ce face EQ. A fi inteligent emoțional nu înseamnă a fi ,,amabil” cu toată lumea și în orice sutuație.Foarte adesea, persoane dotate din punct de vedere intelectual se pun într-o lumină prea modestă și nici ei nu sunt mulțumiți de ceea ce văd.

Din punctul meu de vedere ,  stimularea inteligenței emoționale a copiilor, reprezintă în societatea actuală una dintre priorități. Copiii pot dezvolta prin educație noi căi neuronale și patternuri biochimice în privința stării emoționale. Iată câteva sugestii  prin care părinții pot dezvolta abilitățile emoționale  ale  copiilor:

• Educați-i pe  copii prin puterea exemplului, deoarece atunci când cei mici își văd părinții că discută calm despre o problemă, rezolvă în mod rațional lucrurile, încearcă să găsească soluții problemelor, în mod natural,  încep să valorizeze și să imite acest tip de comportament;
• Învățați-i pe copii să-și înțeleagă și să-și exteriorizeze emoțiile, prin dezvoltarea vocabularului asociat emoțiilor, deoarece abilitatea de a traduce emoțiile în cuvinte este o parte esențială dezvoltării personalității. Cum puteți să vă învățați copiii să-și exprime sentimentele? Pentru preșcolari, principala modalitate de învățare rămâne jocul. Astfel: să identifice emoțiile de pe cartonașele cu emoții și să recunoască situațiile  în care au simțit diferite stări afective, să ilustreze printr-un desen fiecare emoție, să identifice sentimentele personajelor unei povești sau dintr-o revistă,  dintr-un joc video, să oferiți exemple din propria experiență de viață;
• Identificați neliniștile copiilor, trăirile negative (tristețea, teama, îngrijorarea, neîncrederea, nesiguranța) încă de la început pentru a lua măsurile necesare reducerii anxietății;
• Critica, admonestările, amenințările, comparațiile,  au efecte nedorite asupra formării imaginii de sine și încrederii în sine;
• În loc să vă neliniștiți mere , veți putea să deveniți preocupați și veți putea interveni concret. A te lăsa copleșit de o problemă îi oferă copilului un model de neputință și eșec. Atunci când intervine o situație dificilă, e bine să-i învățăm pe copii să găsească o soluție, să acționeze, să ia decizii, să facă alegeri. În loc să-i spunem tot timpul copilului: ,,Îmi fac griji pentru viitorul tău!”, am putea spune:,,Ar fi timpul să te preocupi mai mult de școală și să începi să faci asta, stabilindu-ți un program pe care să-l respecți”;
• Să învățați să adiministrați atât succesele, cât și eșecurile, păstrând intențiile pozitive, să-i facem pe copii să înțeleagă că există riscul de a eșua, de a fi dezamăgiți;
• Succesul poate fi învățat, fără a cădea în extrema optimismului ,,prostesc”, îi putem învăța pe copiii că și cei buni și cei mai răi pot obține succese.

Așadar, inteligența emoțională poate fi învățată de copii prin modelul pe care îl oferă  părinții privind modul în care fac față situațiilor stresante din viață. De modul în care copiii îi văd pe părinți reacționând în situații limită depinde modul în care se vor purta când sunt supărați, nervoși. Modelarea comportamentală prin exemplu personal poate fi una dintre căi.

Bibliografie

Goleman D., ,,Inteligența emoțională” , Curtea Veche , București, 2008;

Pânișoară G. ,,Psihologia copilului modern”, Polirom , Iași , 2011.