Emoţiile sunt acele trăiri de scurtă durată, dar de mare intensitate care sunt condiţionate de evenimente conjuncturale. Ele depind nu numai de natura factorului emoţional, ci mai ales de individ, de starea sa mentală, de experienţa sa anterioară şi de personalitatea sa. Emoţia este o reacţie globală, intensă şi de scurtă durată a organismului la o situaţie neaşteptată, însoţită de o stare afectivă de tonalitate plăcută sau neplăcută (Larousse, 2000, p. 113). De obicei se manifestă atunci când individul este surprins sau când situaţia îl depăşeşte.
Andrei Cosmovici (1996, p. 224) afirmă că emoţiile traduc o relaţie specifică între noi şi situaţie. El defineşte emoţiile ca fiind “stări afective, de scurtă durată, care traduc un specific al relaţiilor mele cu un obiect ori o situaţie, deci au un caracter situaţional”. Intensitatea emoţiilor este variată şi poate fi de intensitate mica, mijlocie sau foarte mare. În ultimul caz aceasta se numete afect sau emoţie şoc. Există patru tipuri de emoţii-şoc clasificate de A. Cosmovici: frica, furia, disperarea şi bucuria.
Persoanele care au un nivel ridicat al inteligenței emoționale nu actionează impulsiv, evaluează o emoție însoțită de un posibil comportament și apoi decide dacă îl realizează sau nu.
Mayer şi Salovey au încercat să pună în evidenţă mai multe niveluri ale formării inteligenţei emoţionale, şi anume:
- Percepţia, evaluarea şi exprimarea emoţiilor
- capacitatea de a identifica emoţia în propriile gânduri, sentimente şi stări psihice;
- capacitatea de a identifica emoţii la alţii, în proiecte, opere de artă, limbaj, sunet, comportament;
- capacitatea de a exprima emoţiile cât mai precis şi de a exprima nevoile legate de sentimente;
- capacitatea de a distinge între sentimente precise şi imprecise sau sincere şi nesincere.
Acest nivel se referă la acurateţea cu care un individ poate identifica emoţiile şi conţinutul emoţional, atât la propria persoană cât şi la cel din jurul său, la acurateţea exprimării şi manifestării emoţiilor.
- Facilitarea emoţională a gândirii
- emoţiile dau prioritate gândirii prin direcţionarea atenţiei asupra informaţiei importante;
- emoţiile sunt suficient de clare şi accesibile încât pot fi generate ca ajutor pentru judecată şi memorie în privinţa sentimentelor;
- oscilaţia stărilor emoţionale schimbă perspectiva subiectului de la optimism la pesimism, determinând luarea în consideraţie a mai multor puncte de vedere;
- stările emoţionale încurajează în mod diferit o anumită modalitate de rezolvare când fericirea facilitează motive inductive pentru creativitate.
La acest nivel, emoţia influenţează pozitiv gândirea. Dacă în primii ani de viaţă emoţia acţionează în special ca modalitate de semnalizare şi de alertare a individului, asigurându-i supravieţuirea, pe măsură ce omul se maturizează emoţiile încep să-i modeleze gândirea, să o influenţeze, atrăgându-i atenţia asupra modificărilor importante din interiorul său sau din mediul înconjurător, modificări necesare unei bune adaptări. Abilitatea de a genera emoţii poate facilita gândirea în sensul că anticiparea modului în care s-ar putea simţi un individ în anumite situaţii poate să-l ajute în luarea deciziilor, în orientarea comportamentului său într-o direcţie sau alta.
Pe de altă parte, starea emoţională a unei persoane determină un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispoziţie emoţională pozitivă duce la o gândire optimistă, pe când dispoziţia generală generează pesimism. Dacă oamenii conştientizează acest lucru, vor reuşi să-şi schimbe starea afectivă de moment şi, indirect, viziunea asupra situaţiei, modul de a acţiona şi de a reacţiona.
- Înţelegerea în analizarea emoţiilor. Utilizarea cunoştinţelor emoţionale
- capacitatea de a înţelege emoţiile şi de a folosi cuvintele despre emoţii;
- recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre stările emoţionale (de exemplu, între a plăcea şi a iubi; între a supăra şi a înfuria);
- cunoaşterea semnificaţiei stărilor emoţionale în funcţie de situaţiile şi relaţiile complexe în care se produc (de exemplu, legătura dintre tristeţe şi pierdere);
- recunoaşterea emoţiilor complexe, contradictorii în funcţie de situaţiile în care apar (de exemplu, dragoste şi ură faţă de aceeaşi persoană);
- recunoaşterea amestecurilor, combinaţiilor de emoţii (de exemplu, speranţa este o combinaţie a încrederii şi optimismului);
- cunoaşterea modului de evoluţie şi de transformare a emoţiilor în funcţie de situaţii (de exemplu, supărarea se poate intensifica şi preschimba în furie, transformându-se ulterior în satisfacţie sau, dimpotrivă, în vină etc.) şi orientarea atenţiei spre legăturile specifice care pot exista între emoţii;
- capacitatea de a interpreta sensul emoţiilor în relaţii cum ar fi tristeţea, care se instalează în urma unor pierderi;
- capacitatea de a înţelege sentimentele complexe sau cele simultane precum cele de dragoste şi ură sau înfiorarea privită ca o combinaţie între teamă şi surpriză;
- capacitatea de a recunoaşte tranzitul posibil de la o emoţie la alta, spre exemplu, trecerea de la furie la satisfacţie sau de la furie la ruşine.
4. Reglarea emoţiilor pentru a promova creşterea emoţională şi intelectuală
- capacitatea de a fi deschis, de a accepta atât sentimentele plăcute, cât şi pe cele neplăcute;
- capacitatea de a utiliza sau de a se elibera de o emoţie, după voinţă, în funcţie de utilitatea sau importanţa ei;
- capacitatea de a monitoriza emoţiile în raport cu sine sau cu ceilalţi astfel încât subiectul să poată recunoaşte cât sunt aceştia de precişi, tipici, influenţabili sau rezonabili;
- capacitatea de a manipula atât emoţia proprie, cât şi pe a celorlalţi prin moderarea emoţiilor negative şi evidentierea celor plăcute, fără a reprima sau exagera informaţia pe care o conţin (Roco, Mihaela, 2001, p. 143-145).
- afective ale celorlalţi;
- abilitatea de a evolua ipotetic modul de comportare şi perspective altei persoane;
- impresionabilitatea emoţională (capacitatea de a unifica, de a asocia propriile simţăminte cu ale altuia) (Roco, Mihaela, 2001, p. 147).
- Dacă dorești să afli mai multe informații despre inteligența emoțională, abonează-te la newsletter-ul nostru, lăsând mai jos adresa ta de e-mail.
| Elias, J. M., Tobias, S.E., Friedlander, B.S., 2002, | Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor, Ed. Curtea veche, Bucureşti |
| Elias, J. M., Tobias, S.E., Friedlander, B.S., 2003, | Stimularea inteligenţei emoţionale a adolescenţilor, Ed. Curtea veche, Bucureşti |
| Gârboveanu, M, Negoescu, V., 1981, | Stimularea creativităţii în procesul de învăţământ, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti |
| Goleman, D., 2001, | Inteligenţa emoţională, Ed. Curtea veche, Bucureşti |
| Goleman, Tara, 2001, | Alchimia emoţională, Ed. Curtea veche, Bucureşti |
| Kulcsar, T., 1978, | Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti |
| Lelord, F., André, C., 1998, | Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile, Ed. Trei, Bucureşti |
| Marcus, S., 1997, | Empatie şi personalitate, Ed. Atos, Bucureşti |
Roco, M., 1979, Roco, M., 2001, | Creativitate individuală şi de grup, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti Creativitate şi inteligenţă emoţională, Ed. Polirom, Iaşi |
