Delicvența juvenilă este o problemă prezentă pe întreg globul și comună pe continentul european. Un studiu publicat de Parlamentul European indică faptul că delicvența juvenilă ajunge în unele state membre chiar și la 22%. În Franța, de exemplu, infracțiunile comise de minori au crescut cu 190% în ultimii 10 ani.
Copilul tău are un comportament ciudat sau deviant? Profesorii te cheamă în mod frecvent la școală pentru a discuta despre acte de violență comise de acesta? Astfel de semnale nu sunt întotdeauna un mod clar de a identifica delicvența juvenilă, însă există anumite contexte în care poți să constați faptul că ai un copil cu probleme de comportament, predispus la comiterea de infracțiuni. Pentru a putea soluționa sau preveni astfel de comportamente este necesar să înțelegi mecanismul de funcționare al creierului unui minor care are predispoziție către comiterea de infracțiuni.
Cauzele psihologice ale delicvenței juvenile
În psihologie există așa numita teorie a învățării sociale, o teorie menită să explice cauzele unui anumit comportament, iar adepții ei văd criminalitatea ca un rezultat apărut în urma unui eveniment major petrecut în viață. Reprezentantul acestei teorii, A. Bandura, considera că oamenii nu se pot naște cu predispoziție către violență, dar că ea apare în urma modelării comportamentului de către alții. Studiile în domeniu au identificat mai multe cauze care pot să conducă la dezvoltarea unui comportament deviant în cazul copiilor și tinerilor.
- Probleme familiale
Părinții sunt cei care se află cel mai aproape de copil în primii ani de viață, așa că ei sunt cei care influențează major comportamentul acestuia. Dacă minorul provine dintr-o familie cu probleme financiare, disfuncțională, monoparentală, cu episoade de violență domestică, care se confruntă cu discriminarea și rasismul, alcoolism, acesta are șanse mai mari de a deveni delicvent.
- Copilul este victima violenței
De foarte multe ori, victima devine abuzator, iar copiii care sunt victime ale violenței în familie sau în școală, sunt mai predispuși la acest lucru. Fenomenul este cunoscut sub numele de bullying și poate fi prezent în copilărie, adolescență și chiar și în viața de adult.
- Modele greșite de comportament
Copilul are tendința de a imita comportamentele pe care le vede în familie sau la școală. În cazul în care minorul este expus unui comportament agresiv din partea părinților, este martor la violență domestică, consum de droguri, infracțiuni – acesta poate ca, la un moment dat în viață, să copieze acele comportamente greșite.
- Probleme psihologice
O relație lipsită de comunicare cu părinții, lipsa de atenție, problemele financiare grave și izolarea în societate sunt doar câteva dintre lucrurile care pot să afecteze sănătatea mentală a unui copil. Minorul care nu are parte de înțelegere în familie poate să dezvolte depresie, frici, agresivitate excesivă și poate chiar să comită infracțiuni. Studiile arată că una dintre motivațiile delictelor juvenile poate să fie chiar captarea atenției adulților.
- Lipsa adăpostului
Copiii care trăiesc pe stradă sunt mai predispuși la comiterea de infracțiuni din cauza anturajului, a condițiilor precare de trai și a lipsei de educație. De foarte mult ori, furturile sunt frecvente în cazul minorilor fără adăpost, acestea fiind văzute și ca o formă de supraviețuire.
Prevenția delicvenței juvenile
În cazul în care te afli în situația părintelui care detectează semne ale delicvenței juvenile, trebuie ca, în primul rând, să te conectezi cu copilul, să dezvolți comunicarea dintre voi și să îi oferi activități care să îl țină ocupat într-un mod constructiv: excursii în familie, jocuri, practicarea unui sport etc. De asemenea, ideal este să te comporți prietenește cu el, în așa fel încât să aibă încredere în tine, dar, în același timp, să știe că există un set de norme și reguli pe care nu le poate încălca fără consecințe. Așa cum studiile arată că un minor va copia comportamentele adulților din familie atunci când aceștia au dependențe sau sunt abuzatori, tot așa ei vor imita și comportamentele bune, deci asigură-te că păstrezi un climat calm și respectuos în relațiile cu membrii familiei.
Discuția cu un psihoterapeut este absolut necesară atunci când nu poți gestiona singur situația copilului tău. Prevenția este esențială pentru a te asigura că înclinația copilului către un comportament neadecvat este inhibată prin metode studiate și eficiente.
Dacă te confrunți cu dileme în creșterea copilului și dacă observi comportamente deviante, abonează-te la newsletter-ul nostru pentru a fi informat în permanență referitor la cele mai bune metode pentru a redobândi armonia în familie.
Surse bibliografice
Center for the Study of Social Policy & Administration on Children, Youth and Families. (2013). CONNECTING THE
DOTS: CSSP’s Strengthening Families and Youth Thrive Frameworks & ACYF’s Literature Review on Protective
Factors for In‐Risk Children. Washington, DC: Authors. http://www.cssp.org/reform/strengthening‐
families/2014/Connecting‐the‐Dots_SF‐and‐YT‐and‐the‐ACYF‐Literature‐Review.pdf.
Child Welfare League of America, Juvenile Justice Division. (2002). Child maltreatment and juvenile delinquency: facts
and figures. www.cwla.org/programs/juvenilejustice/jjdfactsheet.htm.
Gogua, Ivlita, Juvenile Delinquency – Causes, Prevention, and the Ways of Rehabilitation, 2020, https://www.penalreform.org/blog/juvenile-delinquency-causes-prevention-and-the-ways-of/.
