Parentingul supraprotector este explicat în psihologie ca fiind un comportament de pază excesiv în raport cu stadiul de dezvoltare al copilului și nivelul real de risc din mediul acestuia. Părinții supraprotectori pun un accent mult prea mare pe menținerea copiilor în siguranță din punct de vedere fizic, dar și emoțional. Acest tip de părinți dezvoltă o obsesie pentru siguranța fizică a copilului, în ciuda faptului că acesta se află într-un mediu cu un nivel de securitate ridicat. Din punct de vedere emoțional, părinții supraprotectori înlătură toate obstacolele din calea copilului și nu îi lasă pe aceștia să se confrunte cu greutăți.

            Conform studiilor în domeniu, anxietatea este una dintre tulburările de sănătate mentală des întâlnită în cazul copiilor care au fost crescuți de părinți supraprotectori, iar efectele acesteia se văd și pe termen lung. Din acest motiv, este important să existe anumite limite și, în calitate de părinte să poți să îi asiguri copilului securitate fără să îl privezi cu totul de încercările vieții, deoarece, chiar dacă pe moment ai succes, în viitor vei modela o ființă mult prea fragilă și instabilă.

Cauzele parentingului supraprotector

Trecutul părinților sau traume la care au fost expuși aceștia pot să cauze un stil de parenting supraprotector, fără ca adulții să conștientizeze că, de fapt, ei fac mai mult rău decât bine. Conform cercetărilor în domeniu, iată care sunt cele mai întâlnite cauze ale protecției excesive din partea părinților:

  • anxietatea părinților
  • expunerea la știri exagerate, care indică un grad de pericol fals
  • vulnerabilitatea copiilor, greșit percepută
  • simptome posttraumatice parentale după un eveniment major

Efectele parentingului supraprotector

Părintele supraprotector poate afecta copiii într-o multitudine de moduri. Când un copil simte continuu nevoia în exces de a reuși, această presiune îi poate afecta stima de sine și comportamentul și personalitatea.

Printre tulburările de sănătate mentală identificate în cazul copiilor care sunt expuși la protecție excesivă din partea părinților se numără:

  • depresie
  • anxietate
  • relații codependente
  • alimentație dezordonată
  • consum de substanțe care dau dependență

            În ceea ce privește funcționarea copilului în societate, aceasta are de suferit de cele mai multe ori din cauza acestui tip de parenting care mizează pe izolarea copilului în scopul de a-l feri de pericole imaginare, ceea ce conduce la subminarea dezvoltării abilităților independente de adaptare a copilului. În realitate, o anumită expunere la riscuri și experiențe provocatoare permit mecanismelor de adaptare ale copiilor să se maturizeze și acesta să dezvolte abilități utile în viață, care îl vor ajuta să reziste la evenimente majore, eșecuri și nefericiri inevitabile.

Parenting supraprotector și anxietate

Relația dintre parentingul supraprotector și anxietatea copilului a fost examinată în mod repetat, deoarece teoriile subliniază rolul acesteia în menținerea anxietății copilului. Niciun studiu nu a testat încă dacă această relație este singura cauză care duce la anxietatea copilului, însă, în orice caz, există o puternică legătură între parentingul supraprotector și anxietate. Un studiu care a supravegheat 190 de copii cu vârste apropiate a arătat că legăturile semnificative dintre parentingul supraprotector și simptomele de anxietate ale copilului există, dar că protecția excesivă nu este singurul factor determinant.

Rolul terapiei în reglarea comportamentului părinților și copiilor

Terapia este o modalitate eficientă de a regla comportamentele supraprotectoare ale părinților, dar și pentru a reduce riscul de dezvoltare de tulburări de sănătate mentală în cazul copiilor. Copiii părinților supraprotectori trebuie să înțeleagă cum să rezolve problemele și să trăiască independent, dar și cum să stabilească limite în viața lor, mai ales după ce devin adolescenți, respectiv adulți. În această situație, terapeutul joacă un rol esențial în dinamică și poate să contribuie decisiv la educarea copilului în acest sens. 

            În unele situații, funcționează concomitent atât terapia individuală, cât și terapia de grup. Legat de cea din urmă, terapia de grup se bazează pe compasiune și înțelegere, adunând în același spațiu persoane cu probleme și cu trăiri similare, concentrarea fiind pe sprijinul general.

Parentingul supraprotector este tot mai întâlnit, statisticile indicând faptul că 62% dintre părinți recunosc că, în unele cazuri, sunt excesiv de implicați în viața copilului. Te regăsești în această situație sau ai o cunoștință care manifestă un comportament exagerat? Te invităm să te abonezi la newsletterul nostru pentru a afla mai multe despre acest subiect, dar și despre noutățile din psihologie. 

Surse bibliografice

Martina K Gere 1, Marianne A Villabø, Svenn Torgersen, Philip C Kendall, Overprotective parenting and child anxiety: the role of co-occurring child behavior problems, DOI: 10.1016/j.janxdis.2012.04.003.

1Spokas, Megan & G. Heimberg, Richard. (2009). Overprotective Parenting, Social Anxiety, and External Locus of Control: Cross-sectional and Longitudinal Relationships. Cognitive Therapy and Research, 33, 543-551.

Van Ingen, D. J., Freiheit, S. R., Steinfeldt, J. A., Moore, L. L., Wimer, D. J., Knutt, A. D., Scapinello, S. and Roberts, A. (2015). Helicopter Parenting: The Effect of an Overbearing Caregiving Style on Peer Attachment and Self‐Efficacy. Journal of College Counseling, 18, 7-20.

Mullins LL, Wolfe-Christensen C, Hoff Pai AL, et al. The Relationship of Parental Overprotection, Perceived Child Vulnerability, and Parenting Stress to Uncertainty in Youth with Chronic Illness. Journal of Pediatric Psychology. Published online April 9, 2007:973-982. doi:10.1093/jpepsy/jsm044.

Overprotective parenting style. (2017, January). Michigan State University. Retrieved from: https://www.canr.msu.edu/news/overprotective_parenting_style.

The Parental Overprotection Scale: Associations with child and parental anxiety. (2013, November). Journal of Affective Disorders. Retrieved from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3808745/.