Conform definițiilor date de experții în psihologie, sindromul Stockholm descrie starea psihologică a unei victime care se identifică și empatizează cu răpitorul sau cu agresorul și cu obiectivele acestuia. Sindromul Stockholm este destul de rar, conform unui studiu FBI, care indică faptul că afecțiunea apare la aproximativ 8% dintre victimele ostaticilor. Numele acestui sindrom a fost dat de către Niels Bejerot în urma unui jaf de bancă petrecut în anul 1973 în Stockholm, Suedia, deoarece persoanele care au fost luate drept ostatici de către infractori au dezvoltat o relație de amiciție cu aceștia, iar când au fost prinși au dorit să îi protejeze, una dintre victime devenind inclusiv avocat pentru un jefuitor.
În ciuda acestei explicații, sindromul Stockholm nu este prezent numai în cazul răpirilor, ci s-a demonstrat faptul că el poate să apară în cazul victimelor violenței domestice sau în cazul incestului ori a abuzului minorilor. Tocmai din aceste motive este relevant să discutăm ce menționează studiile de specialitate referitor la mecanismele care conduc la acest atașament față de abuzator, dar și care sunt efectele asupra sănătății mentale.
Cum se manifestă sindromul Stockholm?
Producțiile celebre precum Money Heist (Netflix) reprezintă o modalitate ideală de a înțelege sindromul Stockholm. La fel ca în cazul jafului din 1973 și în acest serial există un context asemănător, cu ostatici care ajung să simpatizeze și chiar să se îndrăgostească de jefuitori.
Uneori, oamenii care sunt răpiți sau care sunt supuși abuzului pot să capete sentimente de simpatie sau alte sentimente pozitive față de răpitor sau față de agresor, pentru perioade lungi de timp, în ciuda comportamentului abuziv și necorespunzător al acestuia.
Studiile arată că persoanele care au sindromul Stockholm ar putea avea sentimente confuze față de agresor, inclusiv:
- Dragoste
- Simpatie
- Empatie
- Dorința de a-l proteja
De asemenea, în momentul în care răpitorul sau abuzatorul este tras la răspundere de poliție, persoana afectată direct ar putea prezenta sentimente negative față de autorități sau față de oricine ar încerca să o salveze într-un fel sau altul.
Unele studii în domeniu arată că nu toți oamenii care se află în situații asemănătoare, în calitate de victime, au sindromul Stockholm, însă există discuții privitoare la faptul că acest sindrom este un mecanism de supraviețuire care se declanșează în mintea victimei ca o modalitate de a face față unei situații extreme, care îi provoacă frică și alte sentimente negative.
Probabilitatea apariției sindromului Stockholm crește în următoarele situații:
- Victima este supusă unei perioade încărcată emoțional pentru mult timp.
- Victima stă într-un spațiu comun cu ostaticul în condiții proaste (de exemplu, mâncare insuficientă, spațiu inconfortabil din punct de vedere fizic).
- Victima este dependentă de agresor (financiar sau fizic).
- Victima este supusă la amenințări care nu se îndeplinesc.
- Victima este dezumanizată prin abuzuri repetate.
Efectele sindromului Stockholm asupra sănătății mentale
Specialiștii au descoperit că persoanele cu sindrom Stockholm pot dezvolta următoarele tulburări mentale în timpul perioadei în care trăiesc cu abuzatorul sau chiar și după ce sunt eliberați:
- depresie
- anxietate
- retragere sociala
- senzație cronică de tensiune
- sentimente de deznădejde
- dependență excesivă
- pierderea interesului pentru activități
Tratarea sindromului Stockholm
Sindromul Stockholm este o tulburare psihologică nerecunoscută și nu are o definiție standardizată, iar recomandările pentru un tratament nu sunt oficiale. În ciudat acestui fapt, existența sindromului este atestată de către specialiștii în domeniu, iar psihoterapia și tratamentele psihiatrice pot să conducă la ameliorarea simptomelor și a tulburărilor care apar în urma unei astfel de traume, iar atenția unui psihoterapeut este cu siguranță necesară pentru a depăși problemele de sănătate mentală.
Rolul psihoterapeutului în procesul de vindecare este foarte important pentru victimă, deoarece experiențele traumatizante prin care a trecut, fie că este vorba despre o răpire, abuz fizic repetat sau abuz psihologic, sunt factori care pot declanșa tulburări mentale grave. În timpul sesiunilor de psihoterapie, specialistul va ajuta victima să înțeleagă mecanismele care s-au declanșat în mintea sa și care au dus la dezvoltarea unor sentimente de simpatie pentru abuzator sau răpitor. Înțelegând aceste mecanisme, șansele de a folosi instrumentele pentru recuperare sunt mult mai mari decât în cazurile în care victima preferă să se închidă în sine și să nu își exteriorizeze trăirile.
Dacă dorești să fii la curent cu ultimele noutăți în domeniu sau dacă ai simptome ale unor tulburări mentale și ai întrebări, abonează-te la newsletter-ul nostru, iar noi te ținem la curent cu toate informațiile!
Surse bibliografice
Dan Brennan, What is Stockholm Syndrome, 2021.
R Harnischmacher, J Müther, The Stockholm syndrome. On the psychological reaction of hostages and hostage-takers.
Karan, A., & Hansen, N. (2018). Does the Stockholm syndrome affect female sex workers? the case for a “Sonagachi Syndrome.”
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5802051/.
Radically different: Heiress’ life far removed from days of ’74 kidnapping. (2001).
https://www.cnn.com/CNN/Programs/people/shows/hearst/profile.html.
Westcott, K. (2013). What is Stockholm syndrome? .
https://www.bbc.com/news/magazine-22447726#:~:text=The%20phrase%20was%20reported%20to,Scotland%20Yard%20in%20the%201970s. Lambert, Laura, Stockholm Syndrome, https://www.britannica.com/topic/victimology
