Alegem să fim singuri, sau pur şi simplu aşa se întâmplă? Ori, mai rău, altcineva alege în locul nostru?
Multe persoane ar considera că aceste întrebări nu sunt valide. Că singurătatea este o situaţie mult prea dificilă, care necesită intervenţie rapidă. Însă, singurătatea nu trebuie privită doar din perspective negative. Există numeroase beneficii pe care singurătatea le poatea crea. În plus, unele persoane îşi doresc momente, sau vieţi întregi de izolare. Uneori, chiar alegem să fim singuri, din diverse motive. Şi nimeni nu trebuie judecat!
Singurătatea poate fi definită ca lipsa sprijinului şi suportului din partea celorlalţi. Aceasta reprezintă o stare de izolare fizică şi/sau psihologică faţă de alte persoane. Utilitatea ei, gradul de influenţă asupra vieţii, beneficiile sau dezavantajele pe care le produce, sunt criterii subiective de judecată.
Ştiinţe diverse şi curente numeroase au analizat singurătatea de-a lungul istoriei. Mult timp a fost considerată o măsură mai degrabă cantitativă decât calitativă, cu privire la relaţii. Noile cercetări au arătat însă că, putem fi la fel de bine singuri şi în cadrul unor relaţii. Totodată, a fi integraţi, a fi sociabili, nu este echivalent cu a fi fericit!
Cum se manifestă singurătatea şi ce efecte produce
Ea se manifestă atât în cazul interacţiunilor cu indivizi, cât şi al celei cu grupurile. Te poţi simţi însingurat faţă de un partener, sau de un anturaj întreg. Similar, sentimentul de singurătate poate să apară în situaţii neplăcute, nedorite, dar şi în unele pozitive. De exemplu, la o petrecere; deşi ceilalţi se simt bine, persoana singuratică va resimţi opusul.
Singurătatea presupune lipsa de acces la experienţe comune cu alte persoane. Mai implică şi blocarea utilizării unor resurse, materiale sau de altă natură. Disconfortul psihologic apare pentru că suntem fiinţe sociale. Dorinţele de comunicare, de conectare cu ceilalţi ne definesc. Iar decalajul apărut prin limitarea individului se acutizează odată cu scurgerea timpului.
Uneori alegem să fim singuri, alteori se întâmplă pur şi simplu. În cele mai multe cazuri această stare reprezintă o sursă de suferinţă şi totodată de stres. Motivul este că persoana se percepe ca fiind separată, ţinută înafară, neintegrată. În acelaşi timp, există persoane care îşi doresc singurătatea. Însingurarea face referire tocmai la acţiunea, uneori voluntară, de separare faţă de restul persoanelor.
Care este situaţia la nivel global cu privire la singurătate
Potrivit rapoartelor în funcţie de aria geografică, situaţia privind singurătatea arată astfel:
LA NIVEL MONDIAL o cercetare recentă a inclus peste 23000 persoane. Acestea au avut vârste între 16 şi 74 de ani.
- 33% dintre adulţi se simt singuri la nivel mondial,
- procentul poate ajunge şi la 50% în unele ţări (SURSA https://www.statista.com).
IN STATELE UNITE ALE AMERICII mai multe cercetări au identificat rezultate similare. - 52% dintre persoane declară că se simt singuri permanent (SURSA: https://www.cigna.com),
- 47% raportează că relaţiile lor cu ceilalţi nu sunt semnificative (SURSA: https://www.cigna.com),
- 12% spun că nu au deloc prieteni apropiaţi şi doar 59% cred că au unul (SURSA: https://www.aei.org).
IN EUROPA situaţia nu este deloc mai bună: - 18% dintre cetăţeni, sau echivalentul a 75 de milioane de oameni, sunt izolați social (SURSA: https://eurocities.eu),
- 14% dintre britanici se simt singuri, iar peste 36% recunosc că petrec mai degrabă singuri sărbătorile şi evenimentele importante (SURSA: https://www.ncbi.nlm.nih.gov ŞI https://www.healthassured.org).
IN ROMANIA studiile au vizat indeosebi categoria de vârstă a seniorilor şi asocierile dintre singurătate şi diferitele afecţiuni, psihologice sau medicale. - 1 din 4 persoane, cu vârsta peste 65 de ani, resimte acut singurătatea,
- 3 din 10 persoane în vârstă, nu au cu cine socializa şi nici pe cineva să îi ajute în situaţii de necesitate (SURSA: https:// https://www.zf.ro).
De ce alegem să fim singuri tot mai des
- Percepţia ideii de singurătate e diferită în prezent. Ca reper poate fi considerată evoluţia asupra noţiunii de relaţie. Schimbările care influenţează acest subiect sunt multiple, cele mai importante fiind:
- Dezvoltarea tehnologiilor şi internetului, deşi ar fi trebuit să impulsioneze comunicarea, au produs un efect opus. În locul apropierii şi sporirii interacţiunilor, acestea au creat mediul perfect pentru izolare. În prezent, utilizarea excesivă a gadgeturilor este inevitabil asociată cu singurătatea (SURSA: István, 2021).
- Pandemia Covid 19 a agravat tendinţele de izolare preexistente în cazul multor persoane. Noile boli, tendinţele politice, probleme economice care se anunţă, ne fac şi mai puţin dornici să socializăm. Tendinţa „fiecare pentru el” îşi face resimţită prezenţa în cadrul interacţiunilor (SURSA: https://www.apa.org).
- Schimbarea perspectivelor cu privire la relaţii, reprezintă un alt motiv pentru care alegem să fim singuri. Mutările tot mai dese şi lipsa conexiunilor cu locul sau cu mediul contribuie la acest efect. Reperele precum ţara, educaţia, statutul şi-au pierdut importanţa. Instabilitatea resimţită şi la nivelul percepţiilor contribuie la starea de derută. Iar per total, toate elementele împiedică crearea unor legături solide.
Alegem să fim singuri din teamă
Teama reprezintă una dintre emoţiile umane fundamentale. Ca mecanism psihologic reprezentativ aceasta influenţează modul în care luăm deciziile. În cazul alegrilor, ajungem de multe ori fie să decidem eronat, fie să abandonăm acţiunile, prin supradimensionarea efectelor negative. Astfel, deşi teama apropie indivizii ca răspuns de supravieţuire, tot ea contribuie şi la îndepărtarea acestora.
Modurile prin care alegem să fim singuri din teamă sunt multiple. Câteva dintre cele mai importante sunt:
- Teama că vom fi răniţi. Considerăm că dacă ne apropiem de alte persoane vom ajunge inevitabil să suferim. Procedăm astfel întrucât generalizăm comportamentul celorlalte persoane. Alegem să privim exclusiv dorinţele negative ale acestora.
- Teama de responsabilităţi. Frica ne spune în acest caz, că fiind alături de alte persoane ne creem şi multiple obligaţii. Iar acest lucru poate conduce la o serie de pierderi sau de cedări.
- Teama de efort. Fiind deja învăţaţi cu o doză maximă de comoditate, ne spunem că prezenţa celorlalţi va implica obligatoriu disconfort. Lenea care ne face să ne relaxăm în starea actuală. A fi împreună cu cineva, într-o relaţie de exemplu anulează spaţiul personal.
Alegem să fim singuri din egoism
Egoismul reprezintă un mod de a acţiona. Din punct de vedere psihologic acesta reprezintă tendinţa de a gândi şi de a lua decizii motivate în exclusivitate de interesul personal. El porneşte de la premiza că satisfacerea propriilor nevoi este înrădăcinată în mecanismele de supravieţuire. Însă nu ţine cont de latura socială a comportamentului uman. Hedonismul, o altă noţiune înrudită, susţine însă că motivaţia acţiunilor este satisfacerea plăcerii şi evitarea durerilor sau a pierderilor (SURSA: https://ro.wikipedia.org).
Alegem să fim singuri din egoism, în mai multe moduri:
- Egoismul de a nu împărţi. Tendinţa de a avea totul pentru noi, de a ne gândi exclusiv la propriul bine, ne îndepărtează de semeni. Nimănui nu îi place cu adevărat să fie lângă o persoană bogată, dar extrem de zgârcită. Acest lucru semnalează că respectivul nu este dornic să împartă. Prin urmare latura materială a oricărei interacţiuni nu este satisfăcută alături de aceste persoane.
- Egoismul de a avansa prin orice mijloace. Ambiţia reprezintă un comportament agreat şi chiar lăudat în multe culturi. Pe de altă parte un comportament extrem de individualizat conduce pe termen lung la respingere. Se consideră că atingerea unui anumit nivel de bunăstare poate suplini izolarea socială. Însă acest lucru este informat de majoritatea studiilor cu privire la starea de bine a persoanelor.
- Egoismul de a nu accepta opinia celorlalţi. Atunci când nu poţi accepta opinia partenerului, se produce un blocaj în comunicare. Indiferent dacă este vorba de relaţia de cuplu, sau de cea productivă, abilităţile de comunicare sunt extrem de importante. Persoanele care decid că ştiu totul, că pot face orice, că reuşesc mai bine decât toţi ceilalţi.
Alegem să fim singuri din încăpăţânare
Gândirea rigidă este extrem de nocivă la nivel general, dar şi în privinţa relaţionării. Încăpăţânarea reprezintă un mecanism neurologic. Cu ajutorul acestuia sunt trasate o serie de directive clare, la care raportăm evenimentele din mediu. Orgoliul, este o deviaţie prin care luăm poziţie atunci când sunt depăşite liniile trasate. Ambele ne asigură liniştea deciziilor. Ambele reprezintă modalităţi de gândire mecanice şi generalizatoare.
- Încăpăţânarea de nu recunoaşte când greşim. Atunci când nu recunoaştem ce am greşit, ne condamnăm să repetăm erorile. Nereuşita ţine departe oamenii. Tot aceasta ne slăbeşte încrederea în sine. Şi ne face ezitanţi atunci când ne gândim la interacţiuni sociale.
- Încăpăţânarea de a nu şti când să renunţăm. De mult prea multe ori insistăm să continuăm acţiuni nepotrivite. Uneori facem aceasta in relaţii, la locurile de muncă, dar şi în multe alte domenii ale vieţii. În oricare dintre cazuri, nepotrivirea iniţială se acutizează şi conduce la ruptură.
- Încăpăţânarea de a nu fi blânzi. A fi bânzi, este asemănat în prezent cu a fi slab. Această opinie creează un model de comportament nociv. Pe de o parte dacă suntem blânzi producem reacţia de dominare a celuilalt. Pe de altă parte ne putem confrunta cu reacţia lui de opoziţie. În ambele situaţii rezultatul este cel al disensiunii şi în final al rupturii. Singurătatea este o consecinţă firească a brutalităţii.
Alegem să fim singuri pentru că este cool?
Oare ajungem să alegem şi datorită unui motiv atât de banal? Se pare că răspunsul este da. A devenit tot mai rar să vedem, să cunoaştem cupluri fericite. Avem în jur numeroase exemple contrare. Acestea sunt cel mai des promovate. De la actori celebri, la politicieni, la oameni simpli.
Ni se prezintă exclusiv dezavantajele si suferinţele unor relaţii. Ni se cultivă treptat un nou mod de a gândi şi de a simţi. O noua normalitate deja a devenit actuală. Iar aceasta nu mai include noţiunile de cuplu şi familie. Acestea sunt considerate nepotrivite, aducătoare de suferinţă şi complicaţii.
Suntem educaţi acum că singurătatea este alternativa mai bună la familia sau cuplul tradiţional. Că este mai cool, mai relaxat, mai puţin costisitor să fim singuri. Conform tuturor informaţiilor pe care le primim, a fi singuri pare de-a dreptul o binecuvântare. Indiferent cât de mult ne opunem, sau vrem să credem contrariul, a rezista în faţa avalanşei de ştiri.
SURSE ACADEMICE
Tóth‐Király, I., Morin, A. J., Hietajärvi, L., & Salmela‐Aro, K. (2021). Longitudinal trajectories, social and individual antecedents, and outcomes of problematic Internet use among late adolescents. Child Development, 92(4), e653-e673.
Surse web
https://www.aei.org/research-products/report/the-state-of-american-friendship-change-challenges-and-loss/
https://www.apa.org/news/press/releases/2022/05/covid-19-increase-loneliness
https://www.cigna.com/static/www-cigna-com/docs/about-us/newsroom/studies-and-reports/combatting-loneliness/cigna-2020-loneliness-report.pdf
https://www.healthassured.org/blog/combating-loneliness-this-christmas/
https://eurocities.eu/stories/lonely-no-more/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5851382/
https://www.sciencedaily.com/releases/2021/02/210222124640.htm
https://www.statista.com/statistics/1222815/loneliness-among-adults-by-country/
https://www.zf.ro/info/p-mai-putina-singuratate-pentru-seniorii-din-romania-in-2021-un-an-20527473
https://www.verywellmind.com/loneliness-causes-effects-and-treatments-2795749
https://ro.wikipedia.org/wiki/Egoism_psihologic
LINK INTEGRAT
Find more statistics at Statista