Auzim destul de des acest cuvant, insa ce inseamna parenting? Nu ma refer la definitiile complicate, ci la realitatea practica!

– Este parentingul doar un alt termen imprumutat din engleza actuala? O moda si un mod de a parea mai interesanti? Sau reprezinta efectiv un principiu de a face lucrurile mai ordonat si placut?

– Se refera de fapt la aceeasi educatie pe care mamele si tatii nostri au facut-o cum s-au priceput mai bine? Ori reprezinta ceva mai mult, un mod mai complex de a ne purta cu copiii?

Raspunsurile la intrebarile de mai sus, sunt cat se poate de actuale. In plus ele sunt si deosebit de importante pentru cei care au familii. Sau pentru cei care vor sa le intemeieze curand!

Cuprins

1. De ce discutam despre parenting?

2. FAMILIA – Cum a fost vazuta de-a lungul istoriei

3. FAMILIA – Tipuri actuale de cupluri

4. FAMILIA – Care sunt rolurile cuplului

5. EDUCATIA – Cum poate fi definite

6. EDUCATIA – Care sunt formele acesteia

7. PARENTING – Ce inseamna parenting

8. PARENTING – Ce are la baza aceasta notiune

9. PARENTING – Cum este relationat cu stilul educational al parintilor

10. PARENTING – Care este situatia parentingului in Romania

11. PARENTING – Cum poate fi realizat in mod practic

Bibliografie

SURSA: www.pixabay.com

De ce discutam despre ce inseamna parenting?

Multi tineri dornici sa devina parinti si chiar cei care au deja copii, isi pun deseori intrebari. Pentru foarte multe dintre ele, raspunsurile primite sunt cel putin neclare, sau imposibil de verificat.

Cateva dintre acestea ar fi:

– Oare o sa ma descurc ca mama sau ca tata?

– Ce o sa trebuiasca sa fac cand va veni copilul?

– De unde o sa invat ceea ce trebuie sa stiu?

– Cum o sa stiu daca este bine sau rau ceea ce fac?

– Felul in care procedez este corect?

– Cum o sa imi pot educa copiii?

Ce inseamna parenting?

Daca iti pui si tu aceasta intrebare, indiferent de opinia celorlalti, sa stii ca nu este un moft sa te gandesti la asa ceva! Daca educatia familiala implica mai degraba niste tipare de comportament mostenite. Acest nou mod de socializare a copiilor este unul organizat si programat.

Notiunea de parenting reuneste termenul de familie cu cel de educatie. Studiaza pe de o parte rolul parintilor si mediul familial. Iar pe de alta parte vizeaza modul in care educarea si dezvoltarea copiilor este facuta (SURSA: Brooks, 1981).

FAMILIA – Cum a fost vazuta de-a lungul istoriei

Cred ca putini dintre noi stim ca termenul familie are ca radacina latinescul „famulus”. Iar acest „famulus” înseamnă, deloc surprinzator, „sclav domestic”. Asa ca, desi reprezinta o denumire, simpla trimitere la o forma de ingradire ne pune totusi pe ganduri (SURSA: Anedo, O. A. A).

Familia asa cum o stim astazi, nu a existat dintotdeauna. Comuniunea oficializata si acceptata inclusiv religios, tine mai degraba de modelul social occidental. Mai mult, desi avem o alta perspectiva, tipul acesta de relatie nu a fost considerata parte din normalitate decat recent. In plus, doar perioade foarte scurte din istorie, familia a inclus doi membri stabili.

Prin familie, se intelege mai ales forma legalizata de uniune a persoanelor. Prin cuplu, mai toata lumea se gandeste la ceva informal, consimtit, placut, putin formalizat si cumva temporar.

FAMILIA – Tipuri actuale de cupluri

Familiile pot fi extinse si restranse. Primele includ bunici, parinti, copii, nepoti, etc. Celelalte includ membrii de baza, parintii si copiii daca este cazul. Desemenea pot fi intinse pe o generatie sau pe mai multe generatii. Si la fel, indiferent daca persoanele locuiesc impreuna, in aceeasi casa sau zona, comunicarea este cea care le uneste.

Tipurile cele mai distincte sunt de familii traditionale si uniparentale. Primele includ sot si sotie, de sexe diferite, fiind de obicei acceptate religios. In cazul divortului, parintii isi exercita mai departe obligatiile de crestere. Forma si modul in care aceastea sunt puse in practica sufera insa modificari. Acest lucru a condus la o schimbare majora de perspectiva si asupra parentingului.

Similar s-a intamplat si datorita formelor moderne de cupluri. Acestea nu mai includ limitari cu privire la sexul, numarul partenerilor, sau forma de uniune dintre acestia. Mai mult, acestea pot sa excluda si obligatiile unuia sau altuia dintre parteneri. Astfel, rolul sau poate fi suplinit de altcineva, iar in cazul unor tari chiar de institutii speciale. Iata deci ca familia inseamna mult mai mult decat stiam.

FAMILIA – Care sunt rolurile cuplului

De-a lungul dezvoltarii societatii, rolul familiei a trecut prin multiple si importante schimbari. A avea casa, masina, copii a fost important pentru generatiile parintilor nostri. Tinerii din prezent vor sa isi dedice timpul mai degraba lor, ca atare si modurile de indeplinire a acestor dorinte este diferit. Initial familia a avut scop preponderent de asigurare a securitatii fizice si materiale a persoanelor, in special a femeilor.

Ulterior a devenit o forma de pastrare a bunurilor, dar si de obtinere e a unui statut social respectabil. Abia destul de tarziu in timp, termenul a inceput sa fie legat de partea emotionala si sentimentala. De fapt un rol foarte important aici l-a avut chiar devoltarea industriei cinematografice, care a indus o viziune romantica asupra familiei.

In epoca moderna, familia insa nu mai reprezinta un scop principal al persoanelor. Incet dar sigur aceasta incepe sa nu mai fie acceptata sau dorita. Ea nu mai tine de formalizare sau de titulatura, ci a devenit o alegere intima si strict personala. Mai potrivit secolului nostru si probabil in viitor este termenul de „cuplu”. Acesta nu mai prezinta note de constrangeri si nici perspective legate de durata sau de scopul partenerilor (SURSA: Khan, 2014).

EDUCATIA – Cum poate fi definita

Educatia reprezinta un set de practice si reguli potrivit carora sunt transmise diferite cunostinte si comportamente. Aceasta se desfasoara atat in moduri formalizate si organizate, cat si in unele informale si descentralizate.

Cele doua roluri majore sunt cel de profesor si de elev, ori student. In mod ideal educatia presupune existenta unor cunostinte specifice, din partea celor care predau sau educa. Dar si o sistematizare a modului de lucru (SURSA: Popescu-Neveanu, 1987).

Pedagogia reprezinta disciplina care organizeaza modurile de transmitere a informatie, in special in scoli. Denumirea este formata din termenii copil – „paidos” si a conduce – „ago”, deoarece in Grecia Antica profesorul era un sclav care ducea la scoala copilul stapanului. In prezent termenul a devenit sinonim cu „a ghida un copil prin viata”. Deci profesorul nu doar invata ci sprijina si ghideaza spiritual si comportamental dezvoltarea elevului (SURSA: https://dppd.tuiasi.ro).

EDUCATIA – Care sunt formele acesteia

Formele de educare sunt impartite dupa forma de desfasurare in:

1. Educatia formala este desfasurata in cadrul institutiilor (gradinite, scoli, universitati, centre de perfectionare, etc.). Scopul acesteia este de transmitere a cunostintelor si deprinderilor necesare devoltarii si progresului individului. Aceasta se desfasoara potrivit unei programe oficiale, ghidate.

2. Educatia nonformala se realizeaza inafara scolilor (cluburi, tabere, concursuri, olimpiade, muzee). Scopul acesteia este de cunoastere si practicare directa a informatiilor dobandite. Si aceasta forma presupune reguli si metode ghidate si punctuale.

3. Educatia informala nu presupune un cadru strict de desfasurare (se poate realiza in familii, in comunitate, la serviciu). Rolul ei este nu de transmitere a unor informatii punctuale, ci a unor practici generale.

Sunt vizate constientizari, moduri noi de gandire si in general informatii profunde. Intrucat nu implica seturi de reguli, aceasta forma de educatie se desfasoara spontan, continuu, in moduri dintre cele mai inventive. De multe ori educatia informala se produce chiar in mod inconstient, prin imitatie, prin discutie libera si prin analiza (SURSA: https://dppd.tuiasi.ro).

SURSA: www.pixabay.com

Si totusi, ce inseamna parenting?

Evident si notiunea de parenting a evoluat odata cu societatea. Initial a fost legata de familia tranditionala si acum a avansat la tipurile actuale de comuniune. Asadar, relatia in sine, comunicarea dintre parteneri, nu este analizata. Sotii, pot fi impreuna sau nu. Importanta este grija fata de copil si modul in care aceasta se produce. Rolul de parinte este unul extrem de dificil si complex. Iar noi, efectiv nu avem informatii, sau nu stim de unde sa le obtinem si cum sa le verificam.

Nu exista o carte, un manual, un set de reguli clare in acest sens!

Parenting este un tip special de educatie, orientata nu doar catre acumularea de cunostinte. Rolul acesteia este de a invata copilul anumite comportamente si obisnuinte optime pentru dezvoltare. Acestea includ metode de solutionare a problemelor, obisnuinte de invatare permanenta, stimularea curiozitatii (SURSA: Harkness, 2002).

PARENTING – Ce are la baza aceasta notiune

Modelul familial este termenul de baza in studiile despre parenting. Ce inseamna parenting este o intrebare generala.Practicile difera in functie de grupa de varsta a copilului. Acestea sunt mult mai bine documentate in cazul varstelor mici si preadolescentilor.

Conform celor mai multe studii, relatiile parinti – copii se desfasoara potrivit unor patternuri comportamentale stabile. Puse in practica, aceste modele de actiune au fost dezvoltate sub forma unor stiluri educative (SURSA: Spera, 2005).

Stilurile educationale sunt influentate de tiparele psihologice ale parintilor. Varsta acestora, gradul de maturizare, sau modul in care la randul lor au fost educati si crescuti influenteaza tipul de relationare. Gradul de socializare al adultilor este deasemenea relevant, alaturi de nivelul educational si material.

PARENTING –Ce inseamna parenting in raport cu stilul educational al parintilor

Parentingul include o serie de principii generale prin care parintii sustin si ajuta transmiterea cu succes a cunostintelor si comportamentelor utile. Cercetarile despre ce inseamna parenting permit identificarea metodelor optime de invatare, in functie de specificul fiecarei familii. Ba chiar, prin relationare cu o serie de caracteristici ale fiecarui parinte, acestia pot imbunatati si individual modul de educare a copilului.

Se aleg astfel cele mai potrivite actiuni care sa ajute dezvoltarea adolescentilor. Pe de o parte sunt transmise adultilor cele mai bune metode de lucru. iar pe de alta parte, se identifica punctele tari si cele slabe ale modului actual de lucru.

Relationarea parentingului cu stilul educational al fiecarui parinte, dar si al cuplului ca intreg, este foarte utilă pentru:

– Transmiterea catre parinti a unor practici de predare eficiente,

– Identificarea metodelor de invatare pe care acestia le pot aplica,

– Corelarea actiunilor din familie cu programa si cerintele din cadrul scolii,

– Includerea parintilor in programe ample de educatie a adultilor,

PARENTING – Care este situatia parentingului in Romania

Din pacate in tara noastra practicile necesare cresterii si educarii unui copil sunt invatate individual. Spun din pacate, intrucat in alte state aceste cunostinte sunt efectiv predate la fel ca la scoala.

Pe de o parte, micile sau marile probleme psihologice pe care acestia le au individual, stabilesc modul de relationare si de oferire a afectivitatii. Insa foarte important este si modul in care tinerii deprind sarcinile aferente noului rol afecteaza viitorul copilului.

In prezent ei primesc toate informatiile in mod dezorganizat si din surse cel putin nesigure!

Nu este asadar de mirare numarul mare de probleme scolare si de comportament inregistrate recent. Si nici dificultatile si stresul pe care tinerii parinti le resimt sau le asociaza rolului de parinti. Asa ca, nu trebuie sa ne miram ca numarul celor doritori sa aiba copii scade de la zi la zi (SURSA: Szapocznik, 1993).

PARENTING – Cum poate fi realizat in mod practic

A fi parinte, aparitia unui copil este un miracol implinit. Insa totodata presupune si o serie de obligatii. Dintre care unele sunt nu doar complicate, ci si dificil de aplicat. Cu atat mai mult in familiile cu mai multi copii. De multe ori se ajunge chiar la asocierea dintre a fi parinte si a avea un adevarat job (SURSA: Bornstein, 2010).

Pe primul loc in grijile tuturor parintilor este asigurarea mijloacelor de trai, apoi a celor educationale ale copiilor. Acestia joaca primul rol in educarea si transmiterea de cunostinte, ca ulterior sa devina cei care ajuta copilul sa evolueze si sa integreze informatii din ce in ce mai complexe. Rolul parintilor nu se termina niciodata, insa are cea mai mare importanta in primii ani de viata.

Sintagma „cei sapte ani de acasa” indica rolul primordial al adultilor. Acela de a transmite in primul rand setul de reguli morale pe care copiii sa le aplice. Suplimentar tot acestia vor invata pe cei mici cum sa abordeze toate problemele si sa ajunga la rezultatele dorite. Modul in care fac acest lucru si rezultatele dorite, depind in mare masura de abilitatile pedagogice personale, dar si de bagajul emotional si intelectual propriu.

Vestea buna este ca aceste practici pot fi imbunatatite. Si nu oricum, ci cu ajutorul unor practici bine studiate si verificate in ani de lucru si de studii. Si ma refer aici, la parenting!

Dacă găseşti acest articol ca fiind interesant şi vrei să primeşti mai multe informaţii utile din domeniul psihologic, abonează-te aici la newsletter-ul nostru!

Bibliografie – Ce inseamna parenting

Anedo, O. A. A. THE ROLE OF FAMILY UNIT IN SUSTAINING OUR CULTURAL HERITAGE.

Bornstein, M. H., & Lansford, J. E. (2010). Parenting. Psychology Press.

Brooks, J. B. (1981). The process of parenting.

Harkness, S., & Super, C. M. (2002). Culture and parenting. Handbook of parenting, 2(2), 253-280.

Khan, A., Ahmad, R., Hamdan, A. R., & Mustaffa, M. S. (2014). Educational Encouragement, Parenting Styles, Gender and Ethnicity as Predictors of Academic Achievement among Special Education Students. International Education Studies, 7(2), 18-24.

Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., & Crețu, C. (1987). Psihologie școlară. București, Tipografia Universității București.

Spera, C. (2005). A review of the relationship among parenting practices, parenting styles, and adolescent school achievement. Educational psychology review, 17(2), 125-146.

Szapocznik, J., & Kurtines, W. M. (1993). Family psychology and cultural diversity: Opportunities for theory, research, and application. American Psychologist, 48(4), 400.

https://dppd.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2021/03/Pedagogie-I.pdf