Cum recunoaştem primele semne ale demenţei. Îmbătrânire normală înseamnă „uitare”?

Cum recunoaştem primele semne ale demenţei este o întrebare importantă. Aceasta
poate ajuta să ne dăm seama dacă îmbătrânim firesc. Sau, degradarea funcţiilor cerebrale a
început deja.
Mulţi dintre noi cunoaştem, sau avem un cunoscut, o rudă, cu probleme de memorie.
Poate chiar noi înşine simţim că avem astfel de probleme. Nu le înţelegem cauza şi ne facem
probleme.
Evident, nu este cazul să ne speriem de la orice lapsus. Sau, chiar dacă nu mai ţinem
minte toate lucrurile. Atât timp cât aceste lucruri sunt rare, nu e e cazul să ne îngrijorăm.
Importantă aici este şi opinia celor din jur. Noi putem deja să nu mai realizăm pe
deplin conştienţi propriile schimbări.

Care este situaţia actuală cu privire la demenţă

Demenţa este o afecţiune cât se poate de reală. Mai mult chiar. Toţi experţii în
domeniu, o consideră printre cele mai grave boli ale momentului. La grupele de vârstă peste
60 de ani, demența reprezintă a treia cauză majoră de deces. Doar cancerul şi bolile de inimă
sunt mai des întâlnite (SURSA: Organizaţia Mondială a Sănătăţii, OMS).
Demenţa este cel mai des întâlnită la persoane peste 65 de ani. Însă, cauzele acesteia
nu ţin exclusiv de vârstă. Astfel că, oricine poate să dobândească această afecţiune. Cu toate
acestea, situaţiile de risc apar cel mai des după vârsta de 40 de ani.
În ceea ce priveşte gradul de răspândire, demenţa este întâlnită la nivel mondial.
Indiferent de stat, sau de zonă, procentul demenţei este suprinzător. La nivel global, demenţa
afectează mai bine de 55 de milioane de persoane. În fiecare an, 10 milioane de persoane sunt
diagnoticate cu demenţă. Dintre acestea, cea mai răspândită formă este boala Alzheimer.
Aproximativ 60-70% dintre cei diagnosticaţi cu demenţă (SURSA: https://www.who.int).

Cum se anunţă situaţia viitoare cu privire la demenţă

Problema se anunţă a deveni şi mai delicată. Două sunt motivele cele mai importante.
Primul este vârsta tot mai înaintată, până la care se trăieşte. Ceea ce implică traiul mai
îndelungat cu această afecţiune. În al doilea rând, procentul celor în vârstă este tot mai
însemnat. Comparativ cu scăderea populaţiei tinere.
Astfel, se presupune că vom întâlni tot mai des, persoane cu demenţă. Mai exact, până
în 2030 se estimează că numărul persoanelor cu demenţă va ajunge la 78 de milioane. Iar până
în 2050, se estimează valoarea de 139 de milioane (SURSA: https://www.who.int).
Din acest motiv, este bine să ne informăm cu privire la demenţă. Chiar dacă nu
cunoaştem pe nimeni cu această afecţiune. Sau, dacă noi nu suntem diagnosticaţi. În anii care
urmează, vom avea mai şanse să întâlnim astfel de persoane. Şi, important este să îi
înţelegem. Şi să învăţăm cum putem să ajutăm (SURSA: Li, F., 2021).

Primele semne ale demenţei înseamnă că viaţa ne este afectată

În ciuda opiniei generale, demenţa nu este o boală în sine. Aceasta descrie mai degrabă
un grup de simptome. Fiecare dintre ele indică o afectare a creierului. problemele pot să
intervină împreună ori separat asupra persoanei. Efectul lor, individual sau cumulat, este însă

similar. Provoacă încetinirea, slăbirea, sau uneori chiar blocarea unor funcţii cognitive.
Totodată, efectele negative se transmit asupra comportamentului persoanei.
Procesele de gândire operativă şi de memorare în sensul larg, sunt afectate de
demenţă. Ca urmare o serie de sarcini zilnice, în general imediate, devin greoaie. Aici putem
da ca exemplu faptul că o persoană merge la cumpărături şi uită să ia anumite produse
importante. Sau nu mai pot fi efectuate deloc. Luând acelaşi exemplu, persoana uită să mai
meargă la cumpărături. Ori, ajunsă acolo, nu mai ştie ce scop avea. Evident, exemplele pot
merge mai departe. Şi, ar fi cel puţin periculos să uiţi de exemplu focul deschis la aragaz. Ori,
la volan fiind, să omiţi regula priorităţii.
Astfel, viaţa normală are de suferit. Atât în elementele sale mici, cât şi în unele dintre
aspectele cele mai importante. Demenţa cauzează disfuncţii ale vieţii sociale. Persoana nu mai
dă randament la serviciu. Acasă de exemplu, devine chiar o povară. Mai rău este că, de cele
mai multe ori, nici măcar nu realizează acest lucru.

Observăm târziu primele semne ale demenţei

Diagnosticarea se face prin observarea comportamentului. Aceasta este uşurată de
menţiunile apropiaţilor. Aceştia remarcă tiparul repetitiv al unor erori de memorare. Al unor
acţiuni greşit efectuate, sau neefectuate. A unor dificultăţi în orientare, în manipularea
obiectelor. A unor încetiniri, blocaje, pierderi de atenţie a persoanei afectate.
Astfel, în prima fază cadrul medical poate doar să observe pacientul. Nu face altceva
decât să confirme modificările suferite de persoană. Testele psihologice şi medicale permit
punerea unui diagnostic mai exact ulterior.
Însă, da. Observăm târziu primele semne ale demenţei. De fapt, primele indicii ale
demenţei sunt, de obicei, trecute cu vederea. De obicei le asociem cu vârsta. Considerăm
normal ca, o persoană cu un anumit număr de ani, să uite. Să nu îşi mai poată îndeplini
funcţiile normale. Să devină cumva neajutorat.

Primele semne ale demenţei înseamnă că afecţiunea e deja în progres

Diagnosticarea afecţiunii nu este deosebit de dificilă. De aici se produce şi un paradox.
Negativ din păcate. Neatenţia generală face ca observarea demenţei să apară de obicei în
stadiile avansate.
Cel mai rău este că, demenţa este progresivă. Odată început procesul de degradare
celulară, la nivel cerebral, expansiunea bolii este implacabilă. Vindecarea, în pofida avansului
medicinei, nu este încă posibilă.
Cu toate acestea, limitarea efectelor este posibilă. O serie de tratamente pot încetini
ritmul demenţei, sau pot limita efectele asupra comportamentului. Rezultatele sunt deja
binecunoscute în medicină, iar accesul la astfel de intervenţii este mult mai facil astăzi.

De ce apar primele semne ale demenţei?

Există mai multe cauze posibile pentru apariţia demenţei. Câteva dintre acestea,
potrivit studiilor în domeniu, pot fi:

1. Vârsta este principalul factor de risc cu privire la demenţă. Am amintit deja
   categoriile de vârstă cel mai des analizate. Primele semne ale depresiei pot să apară
   într-adevăr mai des după 40 de ani. Şi, cu frecvenţă ridicată după 65 de ani. acest
   lucru se datorează în special efectului de degenerare celulară. Micşorarea celulelor,
   depunerile în interiorul acestora şi în jurul lor. Problemele de circulaţie sanguină.

Toate afectează transmiterea semnalelor în creier. Mai departe, comportamentul
persoanei fiind în mod vizibil modificat.

2. Diabetul, obezitatea, bolile de inimă, înlesnesc deasemenea apariţia afecţiunii.
   Aceste boli, au deasemenea o mai mare corelaţie în cazul persoanelor în vârstă.
   Inclusiv în cazul tinerilor, afecţiunile schimbă echilibrul chimic al corpului. Acesta
   determină modificări negative şi la nivel cerebral.

Alti factori care determina primele semne ale demenţei

2. Alimentele procesate reprezintă alt factor de risc cu privire la demenţă. Astfel,
   potrivit cercetărilor actuale, „o dietă bogată în grăsimi nesănătoase şi zahăr, cresc
   semnificativ riscul de apariţie a demenţei”. Similar dietele bogate în „carne
   procesată, acum ar fi cârnaţii, salamul şi slănina”. Astfel de studii au fost
   desfăşurate atât pe animale cât şi pe oameni. O cercetare efectuată în Franţa, a
   indicat că „participanții mai în vârstă, care au luat zilnic o gustare bogată în
   carbohidrați rafinaţi, au avut mai multe şanse de a dezvolta demenţă.” O altă
   cercetare a indicat că „consumul regulat de carne procesată a crescut riscul relativ
   de apariţie a tuturor formelor de demenţă cu 44% şi a bolii Alzheimer cu 52%”
   (SURSA: Parrott, 2007, Gentreau, 2022).
3. O altă sursă de risc poate fi şi consumul de alcool. Dar, legătura dintre consumul
   de alcool şi riscul de apariţie a demenţei este împărţită. Evident, consumul în exces
   de alcool conduce la dezvoltarea demenței. Însă efectul unui consum moderat de
   alcool nu este încă foarte clar. Deşi studiile au evidenţiat legături şi între consumul
   moderat şi riscul de demenţă. Se pare că şi efortul de reţinere de la consum, este un
   predictor semnificativ al afectării. Rezultatele cele mai neclare sunt în cazul
   vinului roşu. Astfel, este posibil, deşi nedovedit încă, ca un consum moderat de
   alcool să reducă riscul de demenţă. Acest lucru poate fi legat şi de dieta
   consumatorilor. Sau, de factorii afectivi şi sociali. Ori de statutul socio-economic
   al persoanelor. Dar, nu au fost identificate legături evidente (Lange, 2018).
4. Deşi mult mai rare, există şi forme de demenţă cu cauze genetice. Aceste forme
   moştenite, implică o mutaţie genetică specifică. Transmiterea transgeneraţională
   este directă. În aceste cazuri, istoricul medical al familiei reprezintă un indicator
   semnificativ al riscului.

Ce recomandări există dacă apar primele semne ale demenţei?

Înainte de a lua decizii cu privire la un eventual tratament, este importantă evaluarea
unui specialist. Percepţia individuală cu privire la anumite probleme, nu este suficientă.
Disfuncţiile cognitive, trebuie diagnosticate în mod profesionist. Acolo unde acestea
există. Iar cauzele lor pot fi multiple. Pornind de la mult mai cunscutele anxietate, depresie,
stil de viaţă nesănătos. Şi până la efecte indirecte ale unor substanţe, sau chiar lovituri, ori
situaţii de viaţă cu impact major.
Mai indicat este, ca în locul îngrijorării, să abordăm o atitudine pozitivă. Şi totodată
constructivă şi activă. Doar în acest mod ne putem întări chiar sistemul cognitiv şi procesele
de gândire.

Exerciţii de urmat, dacă apar primele semne ale demenţei

Dacă totuşi simţim că avem unele probleme. Sau, vrem pur şi simplu să ne
îmbunătăţim memoria. Iată patru exerciţii foarte utile, simple şi uşor de făcut:

1. Să citim mai mult. Această activitate este recunoscută ca un activator complet al
   proceselor cerebrale. Atunci când citim sunt activate simultan mai multe tipuri de
   procese cerebrale. Memoria, imaginaţia, capacitatea de analiză. Sunt doar câteva
   dintre activităţile pe care mintea noastră le face. Iată cât de important este cititul.
2. Să ne facem liste. Deşi sună cumva demodat, a ne face liste poate fi un obicei
   foarte util. În ciuda aparenţelor, creierul nostru nu este capabil să reţină toate
   informaţiile uzuale. Dacă ne facem liste nu ne limităm capacitatea de memorare.
   Ci folosim un sistem de organizare a informaţiilor. Practic devenime mai eficienţi.
3. Exerciţiile de logică. Sau, mai ales în cazurile obiective, calculele financiare. Şi
   acestea sunt foarte utile. Memorarea şi lucrul cu cifrele, stimulează zone ale
   creierului responsabile cu analiza obiectivă. Acestea sunt implicate în toate
   activităţile curente ale persoanelor.
4. Alimentaţia sănătoasă. Dieta sănătoasă este eficientă şi în prevenirea demenţei. Şi
   în antrenarea creierului. Există o multitudine de alimente, fructe, care ajută mintea.
   Dintre cele atutohtone amintim doar nuca. Prin urmare, un efort mic, poate aduce
   avantaje foarte mari. În special pe termen lung

Dacă acest subiect, sau altele similare din domeniul psihologiei, fac parte din
interesele dumneavostră, vă puteţi abona aici la newsletter-ul nostru.

SURSE

Gentreau, M., Chuy, V., Féart, C., Samieri, C., Ritchie, K., Raymond, M., … &
Artero, S. (2020). Refined carbohydrate‐rich diet is associated with long‐term risk
of dementia and Alzheimer’s disease in apolipoprotein E ε4 allele carriers.
Alzheimer’s & Dementia, 16(7), 1043-1053.
Lange, K. W. (2018). Red wine, resveratrol, and Alzheimer’s disease. Journal of
Disease Prevention and Health Promotion, 2.
Li, F., Qin, W., Zhu, M., & Jia, J. (2021). Model-based projection of dementia
prevalence in China and worldwide: 2020–2050. Journal of Alzheimer’s Disease,
82(4), 1823-1831.
Parrott, M. D., & Greenwood, C. E. (2007). Dietary influences on cognitive
function with aging: from high‐fat diets to healthful eating. Annals of the New York
Academy of Sciences, 1114(1), 389-397.
https://www.who.int/health-topics/dementia#tab=tab_1