Ne simtim singuri in relatii! Acesta este adevarul. Uneori se intampla acest lucru si nu avem de ce sa ne rusinam. Sau, mai rau, sa ascundem adevarul.
Faptul ca ne simtim singuri in relatii este o problema reala. Si inca una care se acutizeaza si ne face sa suferim cu timpul. Daca nu ne clarificam la timp situatia, lucrurile se pot agrava si pot distruge orice legatura.
Ce este insa de facut cand apar astfel de situatii. In care dintre cazuri trebuie sa ne facem griji cu adevarat. Si pe care sa le tratam cu mai multa relaxare. Exista unele semne de alarma atunci cand ne simtim singuri in relatii?
In acest articol vei gasi si o alta perspectiva cu privire la o problema des intalnita. Singuratatea in doi reprezinta una dintre problemele cuplurilor. Nu doar a celor moderne ci si a tuturor cuplurilor care au existat. Indiferent daca recunoastem sau nu, dupa inceputul frumos apar si disensiuni intre parteneri. Izolarea nu este decat un rezultat firesc.
Sentimentul ca ne simtim singuri in relatii are atat parti negative, cat si unele bune. Care sunt acestea vei afla doar citind materialul pana la capat!
Cuprins articol
In doar cateva pasaje, articolul abordeaza concepte si problemele esentiale legate de singuratatea in cuplu. Am subliniat pe parcurs cateva argumente cu privire la diferentele dintre opinia generala si realitatea practica intalnita in psihologie. Iar la final am identificat cateva solutii care sa ajute, daca simtim chiar acum o stare de singuratate.
Titlurile articolului sunt:
– Dar, ce este totusi singuratatea?
– Aspecte psihologice sunt legate de singuratate
– Ce inseamna ca ne simtim singuri?
– Vi s-a intamplat sa va simtiti singuri in relatii?
– Ce cauze conduc la izolare si insingurare
– Cum recunoastem cand suntem singuri in relatii
– Cum ajungem sa ne simtim singuri in cuplu
– Care sunt primii pasi pentru nu ne mai simti singuri in relatii
– Ce mai putem face pentru a nu ne mai simti singuri in relatii, sau individual
Dar, ce este totusi singuratatea?
Iata o problema mai veche decat societatea actuala. Stim oare cu adevarat ca este singuratatea. Cu atat mai mult, stim ce inseamna sa fim singuri in relatii? Greu de crezut ca da. Singuratatea este un concept atat de individualizat, incat abia recent au fost inventate chestionare psihologice de evaluare.
De ce? Pentru ca nu tine de o realitate anume. Putem sa fim fericiti si totusi sa ne simtim singuri, sau exclusi. Sau, putem la fel de bine sa fim complet nefericiti dar sa simtim ca cineva ne este alaturi.
Mai mult! Uneori traim singuratatea cu atat de multa bucurie incat am crede ca asta ne-am dorit intreaga viata. In timp ce alteori tanjim dupa compania cuiva de parca existenta nu ar avea nici un sens (SURSA: Crasnoj0n, 2011).
Aspecte psihologice sunt legate de singuratate
Multiple aspecte psihologice sunt conectate cu sentimentul de singuratate.
– Persoanele cu o stima de sine scazuta se simt mai des singure. Totusi nici cele cu stima de sine foarte ridicata nu se simt mai bine. A fi respectat, a avea succes, a fi deosebit, nu inseamna neaparat si a fi fericit. Si cu atat mai putin nu inseamna ca nu te simti singur!
– Similar, persoanele cu trasaturi de personalitate mai putin deschise la nou sunt mai singure. Si, iarasi, cei aflati la extrema opusa nu inseamna ca se simt mai bine. De exemplu nu ati vazut foarte multe persoane vazute ca foarte deschise, care sa se simta izolate?
– Si persoanele cu stiluri afective nesigure acuza deseori singuratatea. Desi, a fi foarte sigur pe tine, te indeparteaza in aceeasi masura de ceilalti. Poti fi cea mai sigura persoana de pe glob, si totusi in sinea ta sa nu simti nici o conexiune. Cu nimeni!
Ce inseamna ca ne simtim singuri?
Adevarul este ca nici noi nu stim cum ne simtim uneori. Si pur si simplu dam vina pe singuratate pentru a evita alte constientizari. Pur si simplu aceasta este, sau pare a fi, vinovatul ideal. Pentru orice. Oricand.
Singuratatea este o alegere, indiferent daca este constienta sau nu. Similar gandim si in legatura cu acceptarea ei. Daca ne simtim coplesiti de prezenta celuialt, sau a celorlalti, ii vrem plecati si departe. Insa daca ne simtim vulnerabili si slabiti, chemam la noi uneori aceleasi persoane pe care le-am alungat.
Asadar, cum stau lucrurile? Este ca si cum am pune singuratatea pe un cantar. Si tot noi am alege pe care taler sa apasam. Pe cel bun si dorit, sau pe cel rau si evitat. Ne simtim singuri, sau mai putin singuri, strict circumstantial. Nu avem un concept obiectiv in acest sens.
Problema este ca pe masura ce o invocam mai des, singuratatea devine o stare de spirit. O putem asemana cu o boala. Sau cu inventarea unei afectiuni. Si cu un efect placebo inversat. Cu cat credem, ne gandim, ne dorim sau ne ferim mai mult de singuratate, cu atat ea se permanentizeaza.
Vi s-a intamplat sa va simtiti singuri in relatii?
Mie unul mi s-a intamplat sa ma simt singur. Nu conta ca eram cu cineva sau nu. Pur si simplu, ca orice fiinta vie, trairile ne sunt determinate de factori pe care nu ii putem intotdeauna controla. Asadar, singuratatea apare si nu putem decat sa o recunoastem. Si sa o intelegem, ori sa o acceptam.
In jurul ideii de singuratate exista o imagine profund negativa creata de societate. Daca esti, sau daca te simti singur egal depresie. Daca in cuplu te simti singur egal probleme cu partenerul/ partenera. Explicatiile acestor perceptii sunt multiple. De multe ori noi insine ne temem de ceea ce suntem cu adevarat, si nu vrem sa ne autodescoperim.
La fel cum, ne dorim sa il controlam pe celalat, atat de mult, incat ne temem sa il lasam singur. Asa cum am inceput acest articol, a fi, a te simti singur in relatii, nu este ceva obligatoriu negativ.
Dimpotriva, momentele de izolare, de individualism, sunt utile atat pentru noi ca individ, cat si pentru orice cuplu. O viata, o relatie sanatoase, inseamna ca noi suntem bine. Noi insine! Daca pentru aceasta este nevoie sa ne retragem uneori, atunci este perfect (SURSA: Boncu, 2016)
Ce cauze conduc la izolare si insingurare
Suna nefiresc insa, nu avem nevoie de nimeni pentru a ne simti singuri. Diferenta atunci cand suntem in orice forma de relatie, este ca percepem acest sentiment mai clar alaturi de cineva. Persoana de alaturi nu are nici o vina de multe ori. Efectiv tine numai de noi, de felul in care ne percepem.
Atunci cand nevoile si dorintele intime ne sunt indeplinite, sentimentul de multumire este crescut. Singuratatea apare in situatia opusa, cand tanjim dupa ceva lipsa. Unele dintre cele mai importante nevoi, neindeplinite, este cea de afectiune.
Dinamica relatiei de cuplu in general porneste de la un maxim al afectiunii si emotivitatii intre parteneri. Si ajunge dupa un anumit timp la scaderea acestor manifestari. Uneori chiar si pana la epuizarea lor completa. Ca atare si starea de singuratate resimtita de el, sau de ea, are o evolutie similara. Daca un partener nu ofera celuilalt suficienta atentie, desi se implica in alte aspecte ale vietii, poate sa devina o cauza de resimtire a singuratatii.
La fel daca nu se mentine gradul de intimitate necesar respectului reciproc. Sau nivelul de independenta, scade intr-atat de mult incat una dintre persoane se simte restrictionata.
Cum recunoastem cand suntem singuri in relatii
Fiecare intra in relatii cu un bagaj de nevoi. De multe ori acestea depasesc nivelul echitabil fata de ceea ce oferim. Dar alteori pot fi chiar subdimensionate, din lipa de auto-pretuire. Nimanui nu ii place sa afle ca exagereaza. Insa, sinceritatea cu care putem evalua, sau diferentia, cat este normal atat in solicitari cat si in ceea ce primim, conduce la sentimentul de bine, sau cel de izolare.
De multe ori raceala, sau indepartarea emotionala sunt asociate cu singuratatea. Ne putem da seama destul de usor astfel, daca ne-am indepartat de cel de alaturi. Daca nu mai resimtim fata de el, sau de ea, emotiile benefice de la inceput poate fi o stare de moment.
Insa daca lucrurile se intind o perioada mai indelungata, este un semnal de alarma. Aceasta poate conduce la autojudecata proprie, in sensul ca ne gandim la greseli proprii. Sau la acuzarea celuilalt, ca nu a stiut sa mentina nivelul ridicat de afectivitate. Astfel de comportamente pot degenera in certuri, sau in retragere pur si simplu fizica. Tipurile de situatii generalizate, vor conduce la cresterea detasarii emotionale.
In functie de tipul psihologic, putem resimti fie stari accentuate de lipsa de speranta, care conduc la anxietate si depresie. Fie, ne putem simti amenintati, sau jigniti, ceea ce ne face hiperactivi, agitati, cu consecinte inclusiv asupra sanatii.
Cum ajungem sa ne simtim singuri in cuplu
LIPSA DE COMUNICARE nu se refera exclusiv la comunicarea obiectiva, ci mai degraba la cea emotionala. Daca suntem un cuplu bine inchegat, cu planuri si obiective comune, cu idealuri si directii similare, nu este neaparat necesar sa existe si o veritabila conexiune intre noi. Ceea ce diferentiaza lucrurile, este starea resimtita atat de barbat cat si de femeie. Ne putem indeplini oricat de multe si de diverse nevoi. Acestea pot fi materiale, financiare, de crestere a copiilor, sexuale, intelectuale. Insa acest lucru nu va suplini o eventuala lipsa a intelegerii reciproce. Doar cand ambii parteneri sunt dispusi sa faca concesii, sa se inteleaga, sa ajunga la echilibru pe toate planurile, putem spune ca dispare singuratatea. Si nici atunci, nu stim pentru cat timp.
LIPSA DE TIMP nu face referire doar la a sta unul langa celalalt. Si nici la a face lucruri, poate chiar pe toate, impreuna. Nici vorba de asa ceva. Mai degraba a/ti face timp pentru iubita sau iubitul tau, inseamna sa ii acorzi toata atentia ta. Sa i te dedici intr-o masura cat se poate de ridicata. Sa ii oferi exclusivitatea timpului tau. Nu este o masura cantitativa, ci calitativa! Daca intervine orice distragere, sociala, de munca, financiara, oricta de mult timp am petrece impreuna, nu mai este la fel de valoros. Desi mai nou se discuta mult despre relatii la distanta, cupluri virtuale, si a fi impreuna a devenit sinonim cu a sta unul langa celalat pe telefon. Acesta, ca si orice mediu online, reprezinta tot o distragere. Chiar una care amplifica si conduce in mod direct la sentimentul de singuratate!
LIPSA DE DISPONIBILITATE, reprezinta o alta fateta negativa a comportamentului nostru. Un anumit timp petrecut impreuna, corespunde unei scaderi a disponibilitatii in relatie. Daca pornim de la a face eforturi si chiar a ne implica 100% in viata celuilalt. Cand ajungem sa ne dorim mai degraba retragerea, disponibilitatea de a mai face eforturi pentru bunul mers al relatiei scade. Practic renuntam sa ne mai dorim un drum impreuna. Uneori credem ca totul se va redresa, ori se va corecta de la sine. Insa acest lucru rareori se intampla fara implicare directa. Si daca acest lucru nu se intampla din partea ambilor parteneri balanta va ramane evident dezechilibrata (SURSA: Groza, 2021).
Care sunt primii pasi pentru nu ne mai simti singuri in relatii
Daca am ajuns in punctul acestei constientizari, inseamna ca ne indreptam in directia buna. Evident eforturile abia acum incep, mai ales ca este vorba de o schimbare in primul rand personala. De exemplu o resetare, o reasezare a standardelor si asteptarilor proprii, raportate la ceea ce efectiv suntem dispusi sa facem.
Trei pasi simpli pentru a nu ne mai simti singuri in relatii, sunt:
1. Sa nu invinuim si, sa nu ne autoinvinuim. Daca aruncam vina asupra oricarei parti, nu facem decat sa acutizam starea prezenta. In plus ne concentram exclusiv asupra problemei, si fara sa vrem o amplificam. Nu spune nimeni ca trebuie sa ne purtam frumos din complezenta, insa a fi mai blanzi si mai cooperanti se poate dovedi o buna trecere de la izolare si retragere, la apropiere.
2. Sa comunicam cu partenerul despre faptul ca ne simtim singuri in relatii, sau in relatia de acum. Indiferent de ceea ce consideram, despre cauze si solutii, tonul face melodia si in acest caz. Asadar, o atitudine pozitiva si constructiva va netezi drumul unei intelegeri reciproce mult imbunatatite. Si in plus, destainuirea ne va produce noua insine un sentiment de usurare.
3. Sa manifestam disponibilitate pentru rezolvarea situatiei est poate cel mai important pas. Uneori, ajungem cum am mai spus, sa nu mai avem nici o speranta. Legata de noi, de celalalt, de cuplu. Ne simtim istoviti, permanent obositi, cu moralul la pamant. Si nu mai vedem acea luminita de la capatul tunelului. Ceea ce este important insa, este sa ne ridicam moralul. Si sa fim dispusi sa actionam. Doar lucrul facut, nu cel gandit, este in sine un act de vindecare. Si facem asta in primul rand pentru noi insine, si apoi pentru comuniunea cu celalat!
Ce mai putem face pentru a nu ne mai simti singuri in relatii, sau individual
Daca intelegem ca starea noastra de singuratate este una perceputa, fara neaparata legatura cu realitatile care ne inconjoara, vom observa ca avem nenumarate solutii la indemana. O simpla observare a mersului cuplului, ne poate spune ce putem face, cum putem actiona.
Un prim astfel de pas este sa ne facem viata mai interesanta. Daca am renuntat la iesirile, distractiile, sau la relaxarea de la inceputul relatiei, atunci le putem relua. Facem asta in primul rand pentru ca meritam, fiecare dintre noi. Dar si pentru ca e mai placut sa impartasim aceste momente cu cineva.
Al doilea pas ar fi sa ne reluam si activitatile proprii, independente. Poate facem asta deja, insa ne simtim cumva vinovati. Mai ales daca celalat nu ne intelege, sau nu ne accepta. In acest caz este de ajuns sa ii explicam si sa il, sau o facem sa ne inteleaga. A avea un anturaj social nu trebuie sa ne duca cu gandul la inselare, nici macar emotionala. Ci efectiv la cresterea dozei de incitare si de necunoscut, atunci cand se ajunge la prea multa banalitate in relatie (SURSA: Plamadeala, 2017).
Daca cele doua solutii nu dau rezultate, atunci este indicat sa apelam si la un terapeut. Acesta vine cu o experienta mai larga cu alte cupluri, cu metode de pregatire avansata si, nu in ultimul rand, cu faptul ca opinia sa este una dezangajata emotional. Un psiholog specializat ne va oferi solutii pe care altfel nu le putem descoperi singuri, sau pe care nu le luam in calcul.
Bibliografie
Boncu, Ș., & Turliuc, M. N. (2016). Relațiile intime. Atracție interpersonală și conviețuire în cuplu. Elefant Online.
Crasnojon, I. (2011). Formula alegerii partenerului de viaţă. Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe ale Educaţiei), 49(9), 143-145.
Groza, A. (2021). Ataşamentul: repere teoretice şi aplicaţii psihoterapeutice: Monografie.
Plămădeală, V. (2017). Caracteristicile psihometrice ale scalei diferenţiale de măsurare a Singurătăţii N. Schmidt, V. Sermat şi ale testului S. Korceaghina. Psihologie, revista ştiinţifico-practică, 30(1-2), 45-55.