Noua afecţiune psihologică a generaţiei actuale?

Anxietatea datorată schimbărilor climatice, este o noua afecţiune psihologică a
generaţiei actuale. Descoperirea afecţiunii este cât se poate de recentă. Studii din numeroase
ţări, încearcă în prezent să stabilească modurile în care aceasta poate fi evaluată şi tratată.
Prima lucrare pe această temă a fost publicată în anul 2011. Şi nu oriunde, ci în revsita
Asociaţiei de Psihologie Americană. Autorii cercetării sunt psihologii Thomas J. Doherty şi
Susan Clayton. Aceştia au propus includerea în cataloage a anxietăţii datorată schimbărilor
climatice. Cei doi consideră că afecţiunea psihologică are manifestări distincte. Şi, totodată
propun comunităţii ştiinţifice implicarea în aprofundarea cercetărilor (SURSA:
https://psycnet.apa.org/record/2011-09485-003 ).
Ideea a fost primită cu scepticism mai bine de un deceniu. Acum însă, informaţiile
încep să se concretizeze. Eco-anxietatea începe să fie recunoscută ca afecţiune. Studiile în
acest domeniu sunt abia la început.

Tabelul eco-anxietăţii, sau anexietăţii datorate schimbărilor climatice

Evenimentele meteorologice extreme fac referire la:

1. Persistă;
2. Se intensifică;
3. Se accelerează;
4. Au patternuri de repetabilitate;
5. Indică stadii de viitoare agravare;
6. Nu au termen de finalizare.

Câteva exemple de schimbări climatice negative sunt:

1. Domurile de căldură;
2. Incendiile extinse de vegetaţie;
3. Furtunile catastrofale;
4. Revărsările şi inundaţiile;
5. Alunecările de teren.

Cu privire la efectele asupra sănătăţii mentale putem spune că:

1. Există niveluri crescute de stres asociate acestor fenomene;
2. Există percepţii de teamă, îngrijorare, nesiguranţă;
3. Sunt afectate cogniţiile, emoţiile şi comportamentele persoanelor.

O noua afecţiune psihologică, sau o exagerare tipică milenialiştilor?

Există numeroase opinii cu privire la generaţiile actuale de tineri. Milenialiştii sunt
incluşi, alături de alte grupe de vârstă. Cele mai multe fac referire la moduri de gândire fie
prea relaxate, fie prea exagerate. Implicarea şi neimplicarea, sunt concepte în mod egal
incluse în analiză.
Prin urmare, nu ar fi dificil să considerăm eco-anxietatea un concept artificial. Este de
ajuns să vorbim cu părinţii noştri despre acest subiect. Nici nu mai amintim de bunici. Vom
primi cu siguranţă unele răspunsuri evazive, precum „Eco-anxietatea este încă o boală
inventată”. Sau, unele mai directe, de tipul „Nu vă mai prostiţi cu exagerări care nu există”.

Tinerii îndeosebi, sunt cei mai afectaţi de aceasta noua afecţiune psihologică. Ei s-au descris ca fiind
„blocați de decalajul generațional”. Totodată se simt „frustraţi de puterea inegală, trădaţi şi
furioşi”. Trecerea de la diferenţele de opinie la afectări psihologice este neclară.
Frustrarea este cu atât mai mare cu cât, efectele climatice vor fi resimţite mai acut pe
viitor. Deci, nu în lumea noastră, ci, în lumea lor. A celor care nu au nici un canal de putere la
dispoziţie. Se poate spune aşadar că acest tip de anxietate se manifestă nu doar invididual. Ci
şi generaţional!

De ce reprezintă eco-anxietatea un subiect controversat?

Încălzirea climatică, efectul de seră, poluarea, reprezintă subiecte uzuale în viaţa
noastră. Faptul că am depăşit limita de suportabilitate, este un fapt concret. Siguranţa noastră
şi a naturii sunt puse în mod real sub semnul întrebării. Din acest motiv se consideră că
anxietatea climatică va înregistra în viitor un număr tot mai crescut de cazuri.
Problema nu este a efectelor, pe care le simţim cu toţii. Ci a modului în care ne
raportăm la acestea. Şi, dacă acestea pot induce cu adevărat afecţiuni psihologice de sine
stătătoare. Opiniile rămân încă diferenţiate. Pe de o parte, se consideră că emotivitatea este
exagerată. În sensul că, nu există o anxietate datorată schimbărilor de climă. Ci, acestea sunt
mai degrabă raţionamente filozofice sau existenţiale. Iar diferenţele de opinie, nu ar putea
conduce la afectări psihologice. Pe de altă parte, în rândul cercetătorilor există necesitatea mai
multor date despre fenomen. Reţinerea specifică cercetătorilor îşi face aici prezenţa. Mulţi
dintre aceştia preferă să nu se pronunţe, înainte de primirea unor confirmări clare.

Controversa nu reprezintă altceva decât conflictul dintre generaţii. Intervine o anumită
lipsă de asumare a vinei atribuită adulţilor. Acest tip de gândire şi de comportament, dăunează
indentificării unor soluţii. Se crează blocaje inutile de comunicare, când ar trebui aprofundate
analizele despre un fenomen îngrijorător.

Termeni utili pentru înţelegerea anxietăţii climatice

Criza climatică reprezintă o schimbare majoră în cadrul ecosistemului planetar.
Efectele create sunt profund negative. Reprezintă o ameninţare la adresa bunăstării şi vieţii
tuturor speciilor. Efectele sale depăşesc cu mult previziunile anterioare (SURSA: Masson-
Delmotte, 2018. Fiind o schimbare existențială, oamenii experimentează emoţii tulburătoare
(SURSA: Albrecht, 2012). Ca atare, ansamblul de trăiri provocate este extins şi profund.
Anxietatea climatică poate fi definită ca „un răspuns anxios semnificativ din punct de
vedere clinic la schimbările climatice”. Stresul perceput creşte ca urmare a anticipării
distrugerilor la adresa ecosistemelor (SURSA: Cunsolo, 2018). Pentru evidenţierea
simptomelor acesteia, a fost construit un chestionar specializat. Acesta se numeşte Scala de
anxietate climatică. (SURSA: Clayton, 2020).
Eco-anxietatea conduce la răspunsuri emoţionale complexe. Printre acestea amintim:
anxietatea, frica şi îngrijorarea (SURSA: Böhm, 2003), durerea (SURSA: Cunsolo, 2018),
vinovăţia (SURSA: Rees, 2015), lipsa de speranţă (SURSA: Norgaard, 2006), sau melancolia
(SURSA: Lertzman, 2015). Acestea afectează stima de sine, percepţia controlului,
sentimentul de siguranţă.

Care este elementul diferenţiator al anxietăţii climatice?

Schimbările climatice reprezintă un alt tip de dezastre. Datele sunt cât se poate de
evidente. Distrugerile, efectele negative, dramele sunt similare. În cazul unui război, a unei
crize financiare, sau a unei inundaţii, vor apărea numeroase pierderi.
La pachet cu restul schimbărilor actuale, efectul de seră reprezintă o sursă majoră de
stres. Caracteristica lui principală este implacabilitatea. Respectiv, incapacitatea noastră de a-i
stopa manifestările. Aceasta nouă afecţiune psihologică se manifestă la toate capitolele. Individual. Economic. Social.

Politic. Putem cel mult să limităm modificările meteorologice. Dar, deznodământul este unul
clar negativ.
O comparaţie exagerată, ar fi cu a unui război care nu se va termina. Care ne afectează
zilnic, în nenumărate moduri. Însă face asta încă insuficient de puternic să ne mutăm. Pare
mai degrabă o problemă a vecinilor. Pe care o auzim, dacă nu o simţim direct. Un rău care
ştim sigur că urmează să se întâmple. Şi, care ne creează panică, teamă, îngrijorare,
sentimente de nesiguranţă. Conştientizarea acută a limitelor şi incapacităţilor proprii, fac şi ele
parte din simptomele afecţiunii.

Ce se cunoaşte cu privire la anxietatea climatică, sau eco-anxietate?

Studiile investighează răspunsul emoţional specific la criza climatică. Este vizat şi
impactul situaţiilor negative asupra sănătăţii mintale. Pe baza acestora se doreşte şi
identificarea în paralel a unor remedii optime. Sau a unor metode potrivite de tratament a
acestei afecţiuni. O primă clasificare face referire la efectele evenimentelor meteorologice
extreme.
Acestea sunt încadrate în trei clase, pornind de la efectele lor, după cum urmează:

• Efecte directe, generale (un mediu în continuă schimbare şi cu manifestări
  dramatice, acute, traumatice);
• Efecte indirecte (observarea proprie a impactului ameninţărilor şi îngrijorarea
  sau incertitudinea permanentă cu privire la riscurile viitoare);
• Efecte psihosociale (decăderea socială, morală, pierderea comunicării, lipsa de
  suport emoţional, radicalizarea opiniilor, datorate căldurii, secetelor, migraţiilor, conflictelor).
  Cele mai multe informaţii obţinute în măsurători, evidenţiază că:
• Anxietatea climatică este relaţionată cu anxietatea generală;
• Anxietatea climatică reprezintă element de risc pentru depresie.
  Printre cauzele care pot conduce la anxietate climatică, găsim şi:
• Schimbările provocate în viața de zi cu zi;
• Nesiguranţa cu privire la îndeplinirea nevoilor psihologice de bază;
• Lipsa de reacţie a celor din jur cu privire la comportamentale ecologice;
• Lipsa de suport percepută la nivel general, politic;
• Cei afectaţi consideră că nu există suficientă implicare;
• Probema este de maximă importanţă pentru toţi, practic existenţială;

Care sunt rezultatele studiilor cu privire la anxietatea climatică?

• Cercetările recente nu lasă semne de îndoială. Nu doar adulţii cunosc această
  problemă. Se pare că şi viaţa de zi cu zi a tinerilor este influenţată profund negativ. Aceştia
  locuiesc în întreaga lume. Şi, nu suferă doar cei statele direct afectate de schimbările
  climatice!
  Un studiu relevant a fost efectuat pe 10000 de tineri din 10 ţări. Participanţii au avut
  între 16 şi 25 de ani. Se pare că, schimbările de mediu au afectat aproape toţi participanţii.
  Peste 45% dintre tineri s-au arătat îngrijoraţi cu privire la climă. Trei sferturi au declarat că
  percep „viitorul este înfricoşător”. Iar pentru 56% se pare că „omenirea este condamnată”.
  Aceste cifre nu sunt deloc mici, nici privite ca fenomen social. Procentele de pesimism
  identificate sunt de-a dreptul îngrijorătoare. Mai ales pentru tineri şi adolescenţi, încrederea
  este grav afectată. Schimbările climative au efecte mai puternice asupra lor. Chiar decât de
  alte ameninţări precum războiul. Motivul este că ele reprezintă „ca o ameninţare existenţială”.
  În plus, nu este ceva care va trece. Ci, există conştiinţa că ele doar se vor agrava cu timpul.

Concluziile specialiştilor despre această noua afecţiune psihologică

„Schimbările climatice au implicaţii importante pentru sănătatea şi viitorul copiilor şi
tinerilor. Cu toate acestea, adolescenţii au puţine mijloace de a-i limita daunele, făcându-i
vulnerabili la anxietatea climatică.” (SURSA: www.thelancet.com)
Suferinţa emoţională şi complexe au fost identificate în special în rândul tinerilor. Ei sunt cel mai expusi la aceasta noua afecţiune psihologică
Cauza acestora par a fi schimbările climatice extreme. Aceştia manifestă în grade ridicate:
tristeţe, frică, furie, neputinţă. Todoată au fost înregistrate niveluri ridicate de anxietate, lipsa de incredere şi
chiar depresie. Cei mai mulţi se simt: neputincioşi, ruşinaţi şi disperaţi de ceea ce se întâmplă.
Cu privire la viitor convingerile tinerilor sunt pesimiste şi datorită anxietăţii climatice.
Aceştia consideră viitorul ca înfricoţător şi instabil. Iar umanitatea pare condamnată. Tinerii
pun la îndoială propria siguranţă şi ezită să aibă copii.

În acest context este evident că riscul de a dezvolta probleme de sănătate mintală
este crescut.
Alături de problemele specifice, tinerii noilor generaţii trebuie să se descurce şi cu
aceasta.
Cu o planetă care încet dar sigur devine improprie vieţii.

Cum ne putem proteja împotriva eco-anxietăţii

Eco-stresul, ca determinant al anxietăţii climatice, reprezintă un element complex.
Influenţa lui se manifestă simultan în plan individual, social, cultural şi ideologic.

SOLUŢII INDIVIDUALE
Soluţiile au rezolvări mult mai complexe, în mod evident. Cu toate acestea, pe plan
individual, avem totuşi la dispoziţie o serie de mecanisme de protejare. Printre sursele de
putere la care putem apela fiecare dintre noi, amintim:

Resursele psihologice – abilităţile de adaptare,

• de limitare a factorilor de stres,
• de coping

Resursele sociale – abilităţile de comunicare,

• de negociere

Resursele culturale – învăţarea

• cunoaşterea poziţiilor şi curentelor politice

Resursele ideologice – înţelegerea problemelor fundamentale,

• a celor existenţiale

Alte tipuri de solutii la aceasta noua afectiune psihologica

SOLUŢII COLECTIVE
Totodată, se pare că opiniile celorlalţi, cântâresc mult în evaluarea riscului climatic.
Direcţia colectivă şi programele comune reprezintă o fundaţie solidă pentru întârirea
percepţiei de siguranţă şi creşterea nivelului de optimism. Sunt importante îndeosebi

abordările celor din poziţii cheie, a persoanelor cu influenţă. Această abordare este cu atât mai
importantă cu cât este cunoscut eşecul măsurilor climatice adoptate politice.

SOLUŢII INSTITUŢIONALE
O soluţie la nivel politic este deasemenea necesară. Reducerea stresului climatic în
rândul tinerilor ar fi unul dintre rezultate. Se impune recunoaşterea, înţelegerea şi mai ales
validarea temerilor noii generaţii. În plus, trebuie să li se ofere sprijinul pentru managerierea
situaţiilor dificile.

Dacă consideraţi interesant acest articol şi doriţi să fiţi informat cu privire la acest
subiect, sau altele similare din domeniul psihologiei, vă puteţi abona aici la newsletter-ul
nostru.

SURSE PRINCIPALE

https://psycnet.apa.org/record/2011-09485-003
https://thelancet.com/journals/lanplh/article/PIIS2542-5196(21)00278-3/fulltext

SURSE ACADEMICE
Albrecht G (2012) Psychoterratic conditions in a scientific and technological world.
In: Kahn PH, Hasbach PH (eds) Ecopsychology: Science, Totems, and the Technological
Species. MIT Press.
Böhm G (2003) Emotional reactions to environmental risks: consequentialist versus
ethical evaluation. J Environ Psychol 23(2):199–212.
Clayton S, Karazsia BT (2020) Development and validation of a measure of climate
change anxiety. J Environ Psychol 69:101434.
Cunsolo A, Ellis NR (2018) Ecological grief as a mental health response to climate
change-related loss. Nat Clim Chang 8(4):275–281.
Lertzman R (2015) Environmental melancholia: psychoanalytic dimensions of
engagement. Routledge/Taylor & Francis Group
Masson-Delmotte V, Zhai P, Pörtner HO, Roberts D, Skea J, Shukla PR, Pirani A,
Moufouma-Okia W, Péan C, Pidcock R, Connors S, Matthews JBR, Chen Y, Zhou X, Gomis
MI, Lonnov E, Maycock T, Tignor M, Waterfield T (2018) Global warming of 1.5°C: an
IPCC special report on the impacts of global warming of 1.5°C above pre-industrial levels
and related global greenhouse gas emission pathways, in the context of strengthening the
global response to the threat of climate change, sustainable development, and efforts to
eradicate poverty. IPCC.
Norgaard KM (2006a) “People want to protect themselves a little bit”: emotions,
denial, and social movement nonparticipation. Sociol Inq 76(3):372–396
Rees JH, Klug S, Bamberg S (2015) Guilty conscience: motivating pro-environmental
behavior by inducing negative moral emotions. Clim Change 130(3):439–452