Marina Abramovic este o artistă renumită, cunoscută pentru numeroasele sale experimente și creații artistice. A avut o carieră lungă și influentă în domeniul artei contemporane. De-a lungul carierei sale, Marina Abramovic a creat multe lucrări provocatoare și experimentale, care au implicat corpul uman ca mijloc de exprimare artistică.
În anul 1974, artista a realizat un experiment extrem de interesant într-o galerie de artă din Belgrad. Tot experimentul s-a desfășurat într-o sală goală unde aceasta a amplasat o masă pe care a așezat diverse obiecte (72 la număr), cum ar fi: un trandafir, o pană, un foarfece, cuie, parfum, miere și un pistol încărcat cu un singur glonț etc. Tot pe această masă se aflau instrucțiunile pentru cei ce urmau să participe la experiment. Acest experiment a durat 6 ore, iar în tot acest timp subiecții erau invitați să folosească obiectele puse la dispoziție pentru a interacționa cu artista care la acel moment se identifica fiind un obiect. Marina semnase un document prin care își asuma întreaga responsabilitate din punct de vedere legal, așadar niciunul din participanți nu va fi responsabil pentru cum alege să folosească acele obiecte.
În momentul în care subiecții au intrat în încăpere, aceasta era liniștită, nemișcată și tăcută, iar pe tot parcursul experimentului nu a scos nici un cuvant sau nu a ripostat.
În primele două ore subiecții au fost relativ liniștiți în gesturi, i-au dat să mânânce struguri, au pulverizat-o pe întregul corp cu parfum sau au gâdilat-o cu pana. Însă, după ce au trecut câteva ore, situația a luat o altă întorsătură și pulbicul a început să experimenteze și cu celelalte obiecte de pe masă, i-au rupt hainele, au înțepat-o cu spinii trandafirului și au tăiat-o, iar unul din participanți i-a gustat chiar și sângele.
Spre final, cineva a luat pistolul încărcat și i l-a îndreptat către față însă a fost oprit de ceilalți. După trecerea celor 6 ore, artista s-a îndreptat către cei prezenți, dar aceștia au luat-o la fugă, confruntați fiind de umanizarea “obiectului”. Toți cei prezenți au folosit fuga pentru a nu-și asuma responsabilitatea umană. Aceasta a mai spus că spre sfârșitul experimentului atmosfera a devenit destul de tensionată și oamenii au ajuns să fie tot mai agresivi.
Experimentul realizat de Marina Abramovic subliniază faptul că în interiorul omului există această umbră, această parte întunecată din noi care este ascunsă până când suntem puși în situații unde nu suntem trași la răspundere.
Ca orice experiment și acesta a dorit să aducă lumină și să demonstreze ceva, iar Marina Abramovic a spus următoarele: “Dacă îi dai unui om o drujbă, vei sfârși prin a-l provoca.” Aceasta este cheia pentru a descifra experimentul de la Belgrad.
Experimentul subliniază faptul că moralitatea este atâta timp cât percepem umanul, iar în momentele în care obiectivăm omul din fața noastră, moralitatea nu ne mai constrânge, deoarece nu este nimic imoral în a folosi un obiect.
După 40 de ani acest experiment a devenit unul global, iar noi îl trăim zi de zi fără să conștientizăm. Internetul este cel care înlocuiește acea sală. În ziua de azi platformele de socializare sunt ca un câmp de luptă, părerile sunt nenumarate și nu mai sunt repectate. Se întâmplă atunci când există o confruntare în mediul online, oamenii nu mai țin cont de cine se află pe cealaltă parte a ecranului, se înjură, amenință etc. Însă lucrurile ar sta cu totul diferit dacă acea confruntare ar fi față în față.
Artista demonstrează prin acest experiment că sub stratul superficial de educație și civilizație există această latură violentă. Acest experiment sublinează același lucru ce l-a enunțat și Carl Jung, renumit medic, psiholog și psihiatru, iar acesta a spus în felul următor: “Crusta noastră de civilizație ascunde un soi de brută cu aspect preistoric.”
Marina precum Jung au dorit să aducă în vedere faptul că fiecare dintre noi are o parte întunecată, o “umbră”, care este foarte bine ascunsă. Aceasta face și ea parte din eul nostru. Aici se regăsesc de exemplu impulsurile agresive și sexuale care deseori sunt disociate deoarece în copilărie exprimarea lor este considerată inadecvată, inacceptabilă și supărătoare pentru părinți. Prin urmare, o reintegrare a acestei “umbre” în personalitatea individului este esențială și nu este un aspect de neglijat.
Carl Jung este cel care a sesizat modul de gândire al inconștientului. El mai spune că un strat oarecum superificial al inconștientului este personal (l-a numit inconștient personal), dar acesta se sprijină pe ceva mai profund, care nu mai provine din experiența personală, ci este înnăscut. Acest strat a fost numit de el: inconștient colectiv.
“Umbra” conține și aspecte mai puțin plăcute, ascunse sau reprimate din noi. Ea face parte din noi, însă spre deosebire de celelalte este mult mai bine ascunsă. A ne cunoaște umbra înseamnă de fapt a dezgoli în fața ochilor tot ceea ce cu atâta grijă ascundem de noi și de ceilalți.
Atunci când umbra se arată, de multe ori suntem speriați, neștiind de unde provin toate acele manifestări.
Nu degeaba mulți apelează în ziua de astăzi la psihoterapie, cu ajutorul ei putem aduce la suprafață multe aspect legate de noi, ea ne ajută să ne cunoaștem cu adevărat, atât părțile bune cât și cele mai puțin bune.
Vei înțelege că majoritatea conflictelor dintre tine și cei din jur sunt de fapt bătăliile care se petrec între tine și bagajele din inconștient.
Surse științifice:
Jacobi, J. (2012). Psihologia lui C. G. Jung. Editura Trei. București
Jung, C. G. (2003). Arhetipurile si inconstientul colectiv. Editura trei. București
Nuța A. (2009). Umbra-polul întunecat al sufletului. Editura SPER. București
