Este oare posibil să avem o viaţă profesională şi privată echilibrate?
Poate fi acesta un deziderat, o dorinţă reală?
Sau este mai degrabă o exagerare, ceva nefiresc, aşa cum facem tot mai des în prezent?
„Nu te teme de perfecţiune, nu o vei atinge niciodată.” Salvador Dali
Elemente interesante – ÎN ACEST ARTICOL
Acest articol prezintă câteva noţiuni despre modalităţile prin care putem să avem o
viaţă profesională şi privată echilibrate. Structura sa include câteva părţi majore:
- În prima parte, vorbim despre înţelesurile noţiunii de viaţă profesională şi
private; - În partea a doua, identificăm diferenţele dintre modul rigid şi flexibil de lucru
şi trai; - În partea a treia, sunt descrise moduri simple prin care putem îmbina cele două
aspecte ale vieţii, profesional şi privat.
Dar, ce înseamnă să avem o viaţă profesională şi privată echilibrate?
- Chiar la această primă întrebare, ne dăm seamă că putem răspunde cu greu. De fapt,
se nasc noi întrebări iar, în circumstanţele generaţiei actuale, realizăm că ne este greu să
discernem singuri.
- Ce înseamnă viaţa profesională şi unde se limitează aceasta? De exemplu, dacă
ne gândim la sarcinile pe care nu reuşim să le finalizăm în timpul programului şi ni le luăm
acasă. Sau, dacă ne gândim la cazul tot mai des întâlnit al lucrului de acasă. Acestea fac parte
din viaţa profesională, ori se întrepătrund cu cea familială? Unde este linia de demarcaţie şi,
cine o stabileşte oare? - Ce înseamnă, ca alternativă viaţa privată? Este aceasta limitată la interacţiunile
cu familia şi, poate, cu prietenii şi apropiaţii? Şi atunci ce facem cu ieşirile tot mai dese cu
grupul de la muncă. Sau, cu noile interacţiuni între familii, pe care multe firme le sprijină în
prezent? Este o adevărată modă ca firmele să creeze impresia unui colectiv unit, dincolo de
limitele relaţiilor de lucru. Dacă vrem o viaţă personală „true”, cât mai „pură” să refuzăm
ieşirile de acest tip, chiar riscând să fim excluşi din grupuri?
Cum să avem o viaţă profesională şi privată echilibrate când totul este online?
- Am ajuns ca inclusiv relaţiile să ni le petrecem online, sau comunicând prin
intermediul telefonului. Chiar şi ieşirile banale la o masă, nu sunt complete fără telefoane, fără
scrooling şi vizionări pe net. Să nu mai spunem că în case, stând unul lângă celălalt, cea mai
mare parte a timpului o petrecem tot „evadând în online”. Iar dacă suntem atât de plictisiţi
unii de alţii (deşi spunem că nu este aşa!), de ce să ne mai referim la vieţi private?
Iar în ceea ce priveşte vieţile profesionale, câţi lucrăm cu adevărat tot timpul? Sau, mai
degrabă câţi preferăm să tragem chiulul. Şi, cum altfel dacă nu tot online? Iar ce stăm cu ochii
în ecrane câteva ore, în pauze preferăm să interacţionăm cu familiile, cu partenerii? Din
păcate răspunsul este nu, şi atunci preferăm să ne refugiem cel mai des în social media.
Aşadar, cred că problema care se pune este în primul rând a cât de mult ne dorim
aceste vieţi. Trebuie să ne stabilim singuri importanţa pe care o acordăm fiecărui sector al
vieţii. Iar apoi să facem un clasament. Şi să stabilim care reprezintă direcţia prioritară în care
vrem cu adevărat să evoluăm. Viaţa profesională. Viaţă privată. Viaţă publică. Viaţă intimă.
Dacă gândim într-un mod rigid, viaţa profesională şi privată nu pot fi echilibrate!
Dacă privim acest deziderat într-un mod rigid, evident dorinţa nu este realizabilă.
Echilibrul nu este posibil. Viaţa nu are o mişcare sau e o evoluţie liniară. Prin urmare
indiferent cât de bine şi de complex ne-am construi un plan, întotdeauna vor apărea blocaje,
devieri, amânări.
Pe de altă parte, oricât de dedicaţi am fi jobului, este imposibil să nu ne dorim şi
pauze, relaxare, răsfăţ, sau plăcere. Momentele doar pentru noi, sau împreună cu alţii, fac
parte din natura noastră şi reprezintă nevoi fundamental umane. La fel, nevoia de singurătate
poate să apară şi în cele mai solide cupluri.
Putem programa cu exactitate ca relaţia de lucru să se încheie la ora 18, însă exact
după program ne vom trezi sunaţi de şef, ori de un client important. La fel, putem da scris că
ne dedicăm familiei în fiecare weekend. Şi, neapărat atunci vor apărea cele mai mari comenzi,
sau cele mai grave probleme. Şi, indiferent câte limite am stabili, vom descoperi că este
imposibil să avem o viaţă profesională şi privată echilibrate.
Dacă suntem adaptabili, viaţa profesională şi privată chiar pot fi echilibrate !
Dacă însă privim nevoia de echilibru într-un mod dinamic, atunci totul este posibil.
Dar, cum putem face aceasta şi să rămânem pe de o parte productivi şi performanţi, iar pe de
altă parte fericiţi şi împliniţi? Ei bine, modalităţile prin care putem fi adaptabili în privinţa
propriilor vieţi sunt multiple.
Cel mai important cred că este să ne stabilim obiectivele cât se poate de clar. Să
stabilim fiecare dintre noi care este direcţia cea mai importantă, spre care ne putem dedica
întreaga energie. Înainte de a face orice, sau, dacă nu am făcut acest lucru, trebuie să facem
asta chiar acum. Iar aceasta să devină un fel de trunchi, pe lungimea căruia apar restul
crengilor. Uneori acesta poate avea două direcţii, gemene, însă acesta reprezintă mai mult un
ideal. Însă o astfel de situaţie ideală, apare mai rar.
Pasi de urmat pentru o viata mai degraba sanatoasa, decat echilibrata
Stabilirea obiectivelor nu reprezintă o acţiune unică. Ci mai degrabă un mod de a
gândi, care să includă ţinta vizată şi paşii pe care vrem să îi facem în direcţia ei. Dacă facem
aceasta incluzând perioade mai lungi de timp, atunci este posibil să avem o viaţă profesională
şi privată echilibrate. Astfel, toate schimbările care pot să apară, nu afectează parcursul de
ansamblu. Important în acest caz este şi că, atât noi cât şi partenerii, soţii, sunt conştienţi şi
acceptă menirea pe care ne-o asumăm.
Câteva moduri simple prin care putem îmbina viaţa profesională cu cea privată
Printre modalităţile la îndemână, prin care să avem o viaţă profesională şi privată
echilibrate amintim:
- Adoptarea tot mai mult a muncii la domiciliu. Acest mod de lucru, dacă este
posibil, pe lângă faptul că ne scuteşte de timpul pierdut pe drum, ne integrează mai bine în
viaţa familiei. Deşi evident poate aduce şi o serie de probleme şi fricţiuni, pe măsură ce ne
vom obişnui, cred că va deveni tipul preferat de activitate. - Activităţile multiple şi uşor de schimbat. În locul unui post sigur şi de durată,
efectuarea mai multor joburi ne stimulează intelectual şi ne alimentează dorinţa permanentă
de nou. În plus, nu mai creează acea stare de apăsare, de plictiseală şi de monotonie, care se
transmitea asupra întregii vieţi personale. - Transformarea hobbyurilor în noi surse de venituri. Nu mă refer aici la sursele
de venit pasive, care indică o orientare mai degrabă către bani. Ci, la simpla ideea de împletire
a unei activităţi care ne place, cu ceva productiv. Putem să ne gândim inclusiv la implicarea în - acţiuni sociale, la ajutorarea altora. Orice lucru făcut cu bucurie, va fi cu siguranţă aducător de
- beneficii pe termen lung.
Schimbarea notiunii de „casa” cu cea de „acasa”
- Deşi noţiunea de „nomad digital” este mai nouă şi este asociată în special cu sectorul IT, dacă luăm în calcul destinaţii care să nu fie atât de exotice, cred că este aplicabilă şi altor domenii. În loc să ne gândim la
- mutarea în celălalt colţ al globului, cum ar fi să locuim în weekend undeva la ţară? Sau,
alegând o destinaţie mai accesibilă, să călătorim câteva zile pe lună, când avem liber. Şi, în
locul unui hotel să alegem inclusiv un cort, o rulotă, sau o casă simplă? Deschiderea către
acest mod de a gândi şi de a trăi, poate transforma ceea ce înţelegem prin „a trăi”.
Ce reprezintă pentru fiecare noţiunea de echilibru in viata
- Haideţi să facem un joc, răspunzând simplu la trei întrebări:
- Echilibru în viaţă înseamnă…………………………………………………………..
- Echilibru în viaţa profesională înseamnă? ……………………………………..
- Echilibru în viaţa personală înseamnă? …………………………………………
Nu este aşa că cel puţin o dată aţi făcut asocierea mintală între echilibru şi mersul pe
sârmă? Deşi nici una dintre chestiuni nu a făcut referire la aşa ceva, ne este imposibil să
alungăm această imagine! Este poate cel mai bun exemplu că doar folosirea cuvântului
„echilibru” creează încordare, frustrarea şi chiar teamă.
Atunci când ne propunem echilibrul, inducem ideea de perfecţiune. Iar aceasta, fie nu
există, fie nu poate fi un obiectiv SMART în sine întrucât nu este specifică. Legile fizice
indică că viaţa, energia, timpul şi materia, tind în mod inevitabil spre zero. Echilibrul face
parte din elementele definitorii ale lumii. În loc să ne asumăm scopuri artificiale, care
transformă fiecare zi într-un câmp de luptă, ar fi util să devenim mai flexibili şi mai stabili pe
termen lung.
Putem oare, cu adevărat, să avem o viaţă profesională şi privată echilibrate?
- În prezent se vorbeşte mult despre modul în care trăim. Se pune accent nu pe ceea ce
facem, ci pe felul în care ne simţim. Curentul de gândire actual, inspirat din filozofiile sociale
ale ţărilor nordice, este orientat spre crearea unor steteotipuri de gândire. Printre ele, cel mai
important este al compromisului şi egalizării.
Dacă până recent era foarte importantă reuşita financiară şi profesională, acum pe
primul loc se află descoperirea personală şi manifestarea unicităţii individuale. Viaţa
personală nu mai este echivalentă cu viaţa de familie. Prin urmare echilibrul se referă strict la
timpul pe care îl dedicăm jobului şi la cel pentru noi înşine. Dacă prin aceasta ne gândim la un
mod de lucru care implică în a face exact ce ne place, atunci echilibrul este de la sine înţeles.
Cum recunoaştem, în oglindă, o persoană echilibrată?
- În încheiere cred că important este să trăim cu mulţumire şi linişte.
Un perfect exemplu pentru cum putem atinge acceptarea, îl primim din tradiţiile
Africane. Cu tot „primitivismul” pe care îl asociem zonei, femeile unui trib din Etiopia fac
câte o greşeală INTENŢIONATĂ în fiecare obiect artizanal. Transmit astfel că OMUL, ca şi
viaţa, NU ESTE PERFECT. Dar asta nu îl împiedică să fie fericit!
Echilibrul, ca şi perfecţiunea, pot fi recunoscute într-un titlu extrem de important, sau
într-un zâmbet şi un chip fericit. Depinde de fiecare ce obiectiv îşi asumă, cum îl urmează în
timp şi cum decide să îl integreze în propria viaţă.
Dacă găseşti acest articol ca fiind interesant şi vrei să primeşti mai multe informaţii
utile din domeniul psihologic, abonează-te aici la newsletter-ul nostru!
SURSE PRINCIPALE
Guest, D. E. (2002). Perspectives on the study of work-life balance. Social Science
Information, 41(2), 255-279.
Delecta, P. (2011). Work life balance. International journal of current research, 3(4),
186-189.
Kalliath, T., & Brough, P. (2008). Work–life balance: A review of the meaning of the
balance construct. Journal of management & organization, 14(3), 323-327.
Crompton, R., & Lyonette, C. (2006). Work-life ‘balance’in Europe. Acta sociologica,
49(4), 379-393.