Ar putea fi influenţat comportamentul nostru cu ajutorul medicamentelor?
Cu ajutorul neurologiei a fost înţeles modul în care evaluăm riscurile. Un studiu MIT
arată că avem neuroni specializaţi în acest sens. Şi că aceştia sunt poziţionaţi în zona striatului
cerebral (SURSA: www.sciencedaily.com/releases/2022/03/220325122706.htm )
Vom analiza în articolul de faţă rezultatele surprinzătoare indentificate de cercetători:
- Atunci când luăm o decizie, se pare că evaluarea riscurilor este mai importantă
decât evaluarea beneficiilor. - Nereuşitele, pierderile, sau infirmarea aşteptărilor, ne activează mai puternic
creierul. - Când efectuăm o anumită acţiune, una dintre cele mai importante regiuni
cerebrale este Striatul. - Chiar o afectare minoră a acestei zone poate conduce la comportamente total
diferite faţă de felul nostru uzual de a fi.
Cum este controlat modul în care evaluăm riscurile
- Zilnic suntem obligaţi să luăm decizii complexe. O decizie corectă este bazată pe
principiul minimizării riscurilor. Adică, orice hotărâre trebuie să ne aducă maximul de
avantaje. Şi todoată să reducă cât mai mult pierderile. Acest scop impune un efort mintal
deosebit de mare. Numeroşi factori trebuie evaluaţi într-un timp scurt.
În general decidem între două tipuri de situaţii. Cele cu beneficii mari şi foarte mari
implică riscuri pe măsură. Celelelate, implică riscuri mai mici.
Un nou studiu desfăşurat la MIT a descoperit cum luăm hotărârile dificile. Un grup de
neuroni este specializat în luarea deciziilor. Acesta este localizat în zona striatului.
Care este modul în care evaluăm riscurile potrivit studiului MIT
- Cercetătorii de la MIT au identificat neuronii cei mai activi în momentul luării
deciziilor. Aceştia erau poziţionaţi în zona striatului. Când rezultatele unei decizii erau diferite
de cele aşteptate, aceste celule cerebrale manifestau o activitate deosebită.
Energia neuronilor creşte odată cu diferenţa dintre aşteptări şi realizări. Este oferită şi
o explicaţie pentru acest comportament neobişnuit. Astfel, prin creşterea activării odată cu
rezultatul acţiunii, creierul poate să se adapteze la situaţiile noi. Dacă se obţine rezultatul
aşteptat, creierul evident nu are nimic de învăţat. Ca atare, nu are nici un avantaj. Şi nici nu se
creează necesitatea unui consum sporit de energie.
Codificarea energetică este puternic legată de comportament. Prin diferenţierea
neuronală între succes şi insucces, se obţine un mecanism de control a deciziilor. Acest lucru
este cu atât mai uşor de observat în cazul unor tulburări neuropsihiatrice. Anxietatea şi
depresia sunt în primul rând influenţate de evaluările riscului. Dar şi alte afecţiuni psihologice
pot fi explicate prin acelaşi mecanism.
Cum afectează neuronii din zona Striatului, modul în care evaluăm riscurile?
- Procesul de învăţare este unul experienţial. Prin încercări repetate şi corectări ale
erorilor. Oamenii reuşesc să identifice modalităţi corecte de a acţiona. Modul în care evaluăm
riscurile este influenţat de numeroşi factori. Printre aceştia, un rol deosebit de important îl au
neuronii din zona striatului. Aceasta este o regiune cerebrală cu rol în procesul decizional.
Tulburarea activităţii neuronilor din zona striatului, ne poate influenţa simţitor
deciziile. În funcţie de afectare, putem pe de o parte să luăm decizii impulsive. Chiar dacă
anterior acest comportament nu ne caracteriza. Respectiv, putem să devenim indecişi şi
temători. Deşi poate eram cutezători şi dorinici de risc înainte. Rezultatele studiului sunt
verificabile. Acestea indică că efectele sunt evidente chiar în cazul unor modificări uşoare din
zona striatului.
Ce este Striatul şi care este rolul său in comportamentul uman
Striatul reprezintă o structură nervoasă pereche subcorticală. Face parte din ganglionii
bazali. Este compus din mănunchiuri de fibre, legături cu alte zone, care îi conferă aspectul
striat. Rolul său principal este de control. Intervine în mişcarea voluntară, motivaţia
alimentară, motivaţia sexuală, controlul sistemului dopaminergic (gestionarea durerii) şi
refacerea ţesuturilor (cicatrizare, regenerare cerebrală).
Disfuncţionalităţile din această regiune dau naştere unor patologii. Cele mai cunoscute
sunt:
• Boala Huntington, care implică degenerarea ereditară a Striatului;
• Boala Parkinson, care implică pierderea inervaţiei dopaminei în Striat;
• Comportamentele dependente, care implică pierderea plasticităţii sinapselor
Striatului (SURSA: https://ro.frwiki.wiki/wiki/Striatum ).
Modul în care evaluăm riscurile ca un raport cost-beneficii
Prin studiul desfăşurat, cercetătorii MIT au dorit să identifice rolul concret al zonei
striatului. Se ştia anterior că aceasta intervine în procesul decizional. Însă nu au fost efectuate
experimente, care să indentifice concret modul în care deciziile sunt luate.
Reacţiile neuronale în cazul unei acţiuni, se numeşte baza neuronală a
comportamentului. Creierul funcţionează pe principiul cost-beneficiu. Orice comportament
are în mod firesc un mix de rezultate pozitive şi negative.
Pe scurt, mecanismul cerebral de luare a deciziilor implică:
- Uneori trebuie să decidem între acţiunea A sau B.
- Însă noi alegem între rezultatele aşteptate ale acţiunii A şi B.
- Dacă estimările ne sunt confirmate vom repeta acel comportament.
Cum a fost verificat experimental modul în care evaluăm riscurile
- Pentru a evidenţia modul în care evaluăm riscurile, cercetătorii au derulat un
experiment pe şoareci. Nu a implicat rănirea animalelor. Aceştia au antrenat câţiva şoareci să
învârtă o roată de la stânga la dreapta. Cum au făcut aceasta? La fiecare tura corectă
animăluţele primeau o recompensă (apă şi hrană). La fiecare tură greşită li se furniza doar o
falsă recompensă (vasele erau goale). După mai multe repetări şoriceii au învăţat să învârtă
roata în mod corect aproape de fiecare dată.
Ulterior însă, cercetătorii au început să schimbe modul de recompensare. Scopul a fost
de încurcare a şoarecilor. Astfel, aceştia au trebuit să îşi ajusteze comportamentul. Ei trebuiau
să se adapteze. Să accepte schimbarea. Şi să învârtă roata în noul mod cerut. Scopul era să
primească iarăşi hrana şi apă.
În tot acest timp, activitatea neuronală a şoarecilor a fost înregistrată. A fost vizată în
special zona Striatului (SURSA:
www.sciencedaily.com/releases/2022/03/220325122706.htm).
Ce rezultate experimentale au indicat modul în care evaluăm riscurile
- Pornind de la ceea ce se ştia deja, cercetătorii se aşteptau să identifice o activitate
neuronală mai intensă în cazul rezultatelor pozitive. Respectiv, dacă acţiunea dădea rezultatele
aşteptate, se credea că neuronii vor codifica mai puternic acel comportament.
Spre surprinderea lor însă, neuronii din zona striatului au fost mai activi în cazul
rezultatelor negative. Aceştia au răspuns mult mai puternic, atunci când rezultatul nu a fost cel
aşteptat. Iar activarea a rămas la niveluri înalte până când s-a identificat noul mod „corect” de
rotire. Practic aceste semnale neuronale pot fi considerate „semnale de eroare”. Cu ajutorul
lor, creierul şoriceilor a învăţat când era timpul să schimbe tactica.
Cei mai mulţi neuroni cu rol în condificarea „semnalelor de eroare” sunt grupaţi în
Striozomi. Aceştia sunt formaţiuni de neuroni localizate în ţesutul Striat. Conform studiilor
neurologice, există legaturi între zona Striatului şi diferite părţi ale creierului. Astfel,
informaţiile de la Striozomi sunt transmise în regiunile producătoare de dopamină. Dar şi în
cele de planificare a mişcărilor.
Ce s-a concluzionat cu privire la modul în care actionam
Descoperirile sunt importante nu doar pentru şoareci, ci şi pentru oameni. Învăţarea
unei sarcini, adaptarea la schimbare, implică adoptarea unei decizii. Ne putem referi la
acţiunile minore, precum alegerea pantofilor într-o dimineaţă. Ori, dacă bem înco o cafea, sau
nu. Dar şi la cele mai importante. De exemplu când dăm un examen, respectiv participăm la
un proiect important. De fiecare dată când întâmpinăm dificultăţi, neuronii din zona striatului
sunt cei mai activi. Cu ajutorul acestora învăţăm noi metode de lucru, noi abordări.
În cazul persoanelor sănătoase, afectări ale Striatului pot cauza anxitate şi
depresie. Similar şi în cazul tulburărilor de judecată, sau de comportament. Abuzul de
substanţe poate fi deasemenea explicat studiind zona Striatului.
În cazul persoanelor cu afecţiuni psihologice, această zonă este afectată în mod
semnificativ. În cazul schizofrenicilor, a celor cu tulburări obsesiv-compulsive, a PTS,
procesul decizional este incoerent.
Care sunt rezultatele studiului MIT?
Rezultatele nu sunt 100% sigure. Totuşi, ne putem gândi la moduri în care pot fi
direcţionate comportamentele în direcţia dorită. Două dintre ele fac referire la nevoile
urmărite:
Pe de o parte sunt influenţele benefice. Astfel, ne putem gândi la terapii cu
efecte mult îmbunatăţite. Industria farmaceutică va beneficia cu siguranţă de rezultatele unei
astfel de cerectări. Unul dintre primele programe de intervenţie psihologică, terapia
comportamentală, este readusă în actualitate. Codificarea rezultatelor potenţiale poate fi
manipulată cu ajutorul recompenselor. Aplicarea noilor descopriri poate extinde avantajele
terapeutice. Antrenamentele în condiţii de schimbări dese, şi de provocări rapide, măresc
capaciatatea de adaptare. Schimbarea astfel produsă poate fi mai durabilă în timp.
Pe de altă parte sunt şi consecinţe mai puţin dorite. Dacă spre exemplu un
brand comercial ar dori să îşi crească vânzările. O formaţiune politică să aibă succes. Sau
orice altă parte, să influenţeze un deziderat, corect sau indirect. Aceste scopuri sunt nu doar
posibile, ci şi facile. Provocarea unui dezechilibru în zona Striatului, de exemplu cu o
medicaţie specifică, ar conduce la scopul vizat!
Poate, sau va putea fi controlat modul în care evaluăm riscurile?
Ceea ce identifică cercetătorii, ne poate pune pe gânduri. Se pare că o zonă cerebrală
afectează direct modul în care acţionăm. Aşadar, pornind de la concluziile studiului, răspunsul
este că da! Prin afectarea Striatului, deciziile ne pot fi influenţate!
Evident decizia nu este luată în totalitate în această regiune cerebrală. Dar, ea cu
siguranţă direcţionează substanţial modul în care acţionăm.
Toate acestea nu fac decât să confirme ceea ce ştiam deja. Complexitatea şi eficienţa
extraordinară a mecanismului creierului. Dar şi fragilitatea incredibilă a fiinţelor şi a omului
în special. O intervenţie minoră, asupra unei zone cerebrale bine targhetate, ne poate schimba
decizii importante.
SURSE ARTICOLE
Bernard Bloem, Rafiq Huda, Ken-ichi Amemori, Alex S. Abate, Gayathri Krishna,
Anna L. Wilson, Cody W. Carter, Mriganka Sur, Ann M. Graybiel. Multiplexed action-
outcome representation by striatal striosome-matrix compartments detected with a mouse
cost-benefit foraging task. Nature Communications, 2022; 13 (1) DOI: 10.1038/s41467-022-
28983-5.
Hiebert, N. M., Vo, A., Hampshire, A., Owen, A. M., Seergobin, K. N., &
MacDonald, P. A. (2014). Striatum in stimulus–response learning via feedback and in
decision making. Neuroimage, 101, 448-457.
Massachusetts Institute of Technology. „Study finds neurons that encode the outcomes
of actions.” ScienceDaily. ScienceDaily, 25 March 2022.
www.sciencedaily.com/releases/2022/03/220325122706.htm.
Rafiq Huda, Nature Communications. Ann Graybiel, este autorul principal al studiului.
Watkins, L. H. A., Rogers, R. D., Lawrence, A. D., Sahakian, B. J., Rosser, A. E., &
Robbins, T. W. (2000). Impaired planning but intact decision making in early Huntington’s
disease: implications for specific fronto-striatal pathology. Neuropsychologia, 38(8), 1112-
1125.
SURSE WEB
https://www.nature.com/articles/s41467-022-28983-5
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Striatum
