Stiluri de atașament – cele care dictează fericirea relațiilor noastre

Ce înseamnă atașament și stiluri de atașament?

Psihologii au identificat că unii oameni au anumite tipare de a se comporta în relațiile lor cu alte persoane, numite stiluri de atașament. În relația de cuplu, unii găsesc o bază de siguranță în partenerul lor, pe când alții au o teamă constantă de a fi abandonat și astfel mențin mereu o distanță față de partener.

În urma analizării acestor tipare a apărut conceptul de atașament – modalitatea în care un om se percepe pe sine, pe alții și relațiile cu oamenii în general. Atașamentul este un sistem intern de funcționare și ghidare, care interpretează toate experiențele avute și pe baza acestora determină comportamentul viitor. El este în strânsă legătură cu emoțiile trăite, pozitive sau negative, și astfel și cu inteligența emoțională. Atașamentul se observă cel mai bine în conflictele cu partenerul de cuplu, când manifestă inconștient și involuntar aceleași tipare de comportament din copilărie.

Cum se formează aceste stiluri de atașament?

Teoria centrală a atașamentului speculează că atașamentul este determinat de modul în care ne-am trăit prima parte din viață, până la vârsta de 3-5 ani. Mai precis, e vorba de modul în care ne-au fost satisfăcute nevoile de siguranță și afecțiune de către părinți sau persoana care ne-a crescut.

De exemplu:

• dacă considerăm că am primit suficientă iubire și atenție în copilărie, tindem inconștient să avem încrede în partenerul nostru că ne va satisface aceste nevoie și nu vom pune la îndoială relația.

• dacă, în percepția noastră, părinții nu au fost alături de noi mereu când am avut nevoie, nu ne-au înțeles emoțiile, nu ne-au acceptat mereu, vom tinde și în relația de cuplu să ne comportăm asemănător.

Astfel, fie nu oferim încredere totală partenerului pentru a nu fi dezamăgiți când ne va abandona, fie devenim dependenți și căutăm mereu dovezi de iubire.

Care sunt cele 3 stiluri de atașament?

După majoritatea clasificărilor, acestea sunt în număr de trei: securizant, anxios și evitant. Clasificarea nu este absolută, astfel încât dacă o persoană are un stil preponderent securizant, poate avea momente în care se manifestă mai degrabă anxios în relații. Stilul de atașament al unei persoane indică modul în care se raportează la relații în majoritatea timpului. Fiecare dintre noi avem un anumit nivel de siguranță, anxietate și evitare pe care le manifestăm în relații. Stilul de atașament este determinat de una dintre acestea trei care este predominantă.

1.      Stilul de atașament securizant/sigur

Persoanele cu acest stil de atașament percep evenimentele stresante din viața lor ca fiind mai puțin amenințătoare decât persoanele cu alt stil de atașament. Ei au o viziune mai optimistă asupra modului în care pot face față stresului și suferinței. Deși își aduc aminte de întâmplările dureroase din trecut, nu le permit să le invadeze incontrolabil viața. Ei sunt mai dispuși să se dezvăluie altora și să își comunice în mod deschis sentimentele.

Cei care au un stil securizant mai degrabă discută problemele, nu evită conflictele. Când se simt stresați, caută sprijin la ceilalți și își recunosc mai bine emoțiile. Își exprimă furia într-un mod controlat și fără a fi ostili. Încearcă mereu să rezolve problemele.

• Relația cu părinții: conform amintirilor din copilărie, aceste persoane declară că părinții lor le ofereau încredere, le ofereau sprijin moral, erau înțelegători, empatici. Părinții aveau o relație bună între ei.
• În relația de cuplu: sunt în mai mare măsură dispuși să își creeze relații. Persoana cu atașament securizant are încredere în partenerul său, are un angajament ridicat față de relația cu el. Se dedică relației fără a fi dependent de partener. Rezolvă conflictele prin discuții și compromisuri, încearcă să fie înțelegători și nu tind să devină violenți (verbal și nu numai) în cadrul certurilor. În mare parte se declară mulțumiți de relația de cuplu pe care o au.

2.      Stilul de atașament anxios

Persoanele cu acest stil acordă o mare atenție emoțiilor și gândurilor negative, de la care nu se pot distrage. Au tendința de a rumina (a se gândi obsesiv la lucrurile negative). Spre deosebire de persoanele cu atașament securizant, își reactualizează mai des amintirile negative; de asemenea, își amintesc mai ușor experiențele care i-au înfuriat. Capacitatea lor de a rezolva problemele este redusă, din cauza emoțiilor negative care îi copleșesc.

Relația cu părinții: aceștia fie neglijau uneori nevoile și emoțiile copilului, fie îi sufocau cu atenție și afecțiune, devenind intruzivi. Această inconsistență a comportamentului părinților îi face pe oameni anxioși, nesiguri de cum va fi comportamentul lor în continuare.

• În relația de cuplu: sunt nesiguri, având deseori gânduri că partenerul îi va părăsi. Pot deveni dependenți și să caute mereu reasigurări că sunt iubiți și apreciați. Aceste comportamente pot deveni disfuncționale și să le scadă calitatea relației de cuplu, implicit și satisfacția. În conflicte pot deveni violenți verbal, prin acuzații, amenințări și pot avea o capacitate limitată de a-l înțelege pe celălalt.

3.      Stilul de atașament evitant

Oamenii cu atașament evitat fac tot posibilul să se distanțeze de sursele de stres. Ei blochează atât gândurile, cât și comportamentele care i-ar expune la factorii stresanți. Îi aduc aminte cu greutate de evenimentele dureroase, tocmai pentru că le blochează, ca un mecanism de apărare. Aceste persoane își identifică emoțiile cu dificultate, chiar dacă prezintă manifestări fiziologice ale furiei, de exemplu.

• Relația cu părinții: părinții lor nu manifestau mereu aceleași comportamente, erau imprevizibili, uneori dezinteresați; în unele cazuri relația dintre părinți era nefericită. Au fost obișnuiți deseori cu absența părinților, iar aceștia uneori nu le ofereau sprijin când aveau emoții negative. În momentele de suferință, preferau de exemplu să se îndrepte către jucării, și nu către părinți, pentru a-și controla frica de a-i pierde.
• În relația de cuplu: au o stimă de sine scăzută. Se consideră nedemni pentru a avea o relație de cuplu. Tind să evite relațiile tocmai pentru a preveni respingerea și abandonul. Evită conflictele deschise, rareori realizează compromisuri și reușesc cu mare dificultate să își controleze emoțiile negative. Comportamentul lor evitat devine automat și nu este neapărat conștientizat.

Cum poți afla cu certitudine care din stilurile de atașament te caracterizează

Există mai multe instrumente psihologice (teste) de evaluare a stilului de atașament. Acestea presupun ca tu să răspunzi la o serie de întrebări legate de modul în care te raportezi la relațiile cu oamenii din viața ta și mai ales la relația cu partenerul tău. Având întrebări formulate într-un mod accesibil pentru oricine, completarea unui astfel de chestionare durează 5 minute și primești în mod automat rezultatul. Un astfel de test găsești aici, este ușor de completat și anonim.

Stilurile de atașament sunt permanente?

Multe studii indică faptul că stilul de atașament se definește în urma experiențelor din copilărie. Întrucât nu avem nicio putere asupra evenimentelor care s-au întâmplat în trecut, am putea deduce că nu ne putem schimba stilul de atașament. Concluzia ar fi însă una eronată – atașamentul este un mod de funcționare în relație. Prin propria definiție, atașamentul este dinamic, astfel că el se poate modifica în timp, însă nu substanțial și nici subit. De asemenea, odată cu trecerea timpului, el devine din ce în ce mai rezistent la schimbare. Atașamentul este cel mai maleabil în copilărie și adolescență.

Cum poți lucra la stilul de atașament pentru a-ți îmbunătăți relațiile

Întrucât stilurile de atașament sunt maleabile, poți face astfel încât să devii mai securizant în relațiile cu ceilalți și mai ales cu partenerul tău. Printre beneficiile unui stil de atașament securizant se numără mai multe emoții pozitive trăite, o mai bună gestionare a conflictelor și creșterea satisfacției în relație. Toate acestea garantează o relație de durată și fericită.

Un psihoterapeut te poate ajuta să îți dai seama cum anume îți afectează stilul de atașament relația de cuplu. Lucrând la modalitățile în care te raportezi la persoana iubită și învățând modalități mai eficiente de a controla emoțiile și a gestiona conflictele, poți să îți transformi stilul de atașament încât acesta să devină în mai mare măsură securizant.

Dacă ai nevoie de o recomandare pentru un specialist și/sau vrei să fii la curent cu ultimele noutăți din psihologie, abonează-te la revista noastră completând formularul de mai jos!

Bibliografie

Belsky, J. (2002). Developmental origins of attachment styles. Attachment & human development, 4(2), 166-170.

Fraley, R. C., & Roisman, G. I. (2019). The development of adult attachment styles: Four lessons. Current opinion in psychology, 25, 26-30.

Shi, L. (2003). The association between adult attachment styles and conflict resolution in romantic relationships. American Journal of Family Therapy, 31(3), 143-157.