Experiența divorțului se trăiește intens de către copil. Aceasta îl va face să  înțeleagă  ce anume este chinuitor  și ce nu în situația prin care trece.

Sănătatea emoțională a copilului e determinată de calitatea relațiilor cu persoanele dragi care-l înconjoară. Când părinții se apreciază și se sprijină unul pe celălalt, inteligența emoțională a copiilor, prosperă. Datele științifice arată că acei copii crescuți de părinți al căror mariaj e caracterizat de critică, atitudine defensivă și dispreț  sunt mult mai expuși riscului de a manifesta comportamente antisociale și agresive față de ceilalți.

Numeroși oameni de știință din domeniul social au dovedit că neînțelegerile dintre soți și divorțul determină serioase probleme de comportament copiilor care nu dețin abilități de relaționare interpersonală și de gestionare a emoțiilor negative. Părinții, acaparați de propriile problemele de  adulți, au mai puțin timp pentru copii, astfel încât ei pot ,,aluneca” spre diverse grupuri deviante.

E. Mavis Hetherington descrie perioada separării și a divorțului părinților, precum și primii doi ani care urmează ca fiind un interval marcat de o serioasă dislocare a relației dintre părinte și copil. În acest timp ,,un părinte preocupat, abătut și/sau confuz emoțional alături de un copil solicitant se află probabil în dificultate, când e vorba să se sprijine sau consoleze unul pe altul, ba chiar pot să-și exacerbeze reciproc greutățile” scrie Hetherington. Mamele divorțate care au copii ,,în multe cazuri devin schimbătoare, necomunicative, incapabile să ofere sprijin în pedepsirea copiilor când aceștia nu le ascultă”. Dificultatea de a controla și monitoriza comportamentul copiilor este cea mai de durată problemă de parenting cu care se confruntă mamele divorțate.

Specialiștii cred că acei copii care-și văd mamele  și tații purtându-se agresiv, certăreț sau disprețuitor unul cu altul sunt mult mai înclinați să manifeste la rândul lor comportamente similare în relațiile cu prietenii. Fără un model care  să-i învețe cum să asculte cu empatie și să rezolve problemele prin cooperare, copiii urmează scenariul pe care proprii părinți l-au scris. Ei învață că oamenii agresivi obțin ce-și doresc. Cercetările arată că până și copiii mici reacționează la certurile părinților prin plâns, astuparea urechilor, agitație.

  Părinții nu sunt întotdeauna  conștienți că în sufletul copilului are loc un proces dinamic despre care el nu poate vorbi deocamdată, dar în același timp copiii au capacitatea de a uita mai ușor decât adulții ce i-a supărat. Această capacitate  îi ferește de frământări inutile. Prin urmare:

  • Cu cât le vorbim mai mult despre situația problematică, cu atât  le reactualizăm realitatea în cauză și anxietatea pe care o provoacă;
  • Este suficient să-i informăm despre existența problemei  pentru a-i ajuta să conștientizeze situația căreia va trebui să-i facă față și a-i asigura în același timp de ceea ce este important. De exemplu,  am putea spune: ,,Eu și tata  nu ne mai înțelegem, este posibil să divorțăm, dar indiferent de ceea ce se va întâmpla, noi ne vom ocupa de tine împreună”;
  • Anunțul despărțirii se face într-o atmosferă senină, care în ochii copilului nu va lăsa să prevadă ceva grav;
  • Putem răspunde întrebărilor copilului  referitoare la faptul că divorțul are rol să curme suferința  determinată de faptul că lucrurile  nu mai merg bine între cei doi părinți. Un copil care pune foarte multe întrebări  nu se simte în siguranță  și de aceea părinții pot să-și utilizeze energia  pentru a-i consolida echilibrul emoțional;
  • Copiii pot fi lăsați să reacționeze în felul lor, dar acesta nu este un motiv pentru răsfăț care să suplinească sentimentul de vinovăție al părinților;
  • Părintele căruia i-a fost încredințat copilul  trebuie să-i acorde celuilalt părinte dreptul de vizită;
  • Copiii nu pot fi folosiți pe post de ,,armă” în conflictul conjugal în sensul că unul dintre parteneri încearcă să se răzbune pe celălalt întorcându-i pe copii împotriva acestuia. De asemenea, acest lucru se poate face și spunând lucruri rele despre celălalt partener sau cerându-i copilului să aleagă cu care părinte ține într-o dispută conjugală;
  • Se poate folosi antrenarea emoțiilor pentru a le vorbi copiilor despre conflictele conjugale. Într-un moment de calm, am putea spune: ,,Am observat că ai tăcut brusc și ai plecat în camera ta, când eu și tati am început să ne certăm. Voiam să te întreb cât de tare te-a supărat cearta noastră?”.

Secretul pentru a-i proteja pe copii de efectele nocive ale divorțului este să rămâneți la dispoziția lor, din punct de vedere emoțional. Copiii au nevoie ca părinții lor să le fie aproape, mai ales în vremuri tulburi.

Bibliografie

  1. Geldard, K.,( 2013), Consilierea copiilor, Polirom, Iași.
  2. Goleman, D., (2008), Inteligență emoțională, Editura Curtea Veche, București.
  3. Gottman, J. (2018) Parenting, Cum să creștem copii inteligenți emoțional , Pagina de Psihologie;
Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!


LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.