Conform unei statistici publicate de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, în primul trimestru din anul 2021 numărul de adopții din România a crescut cu 35% față de aceeași perioadă a anului precedent, 2020. Așadar, adopția nu mai este un subiect tabu și tot mai multe cupluri doresc să facă acest pas extrem de important pentru o familie.
Cea mai sensibilă temă legată de adopție este momentul și modul în care copilul integrat în noua familie este informat cu privire la situația reală. Desigur, lucrurile sunt mai simple atunci când adopția privește un copil deja mare, care înțelege ceea ce se întâmplă în jurul său, dar foarte multe sunt cazurile în care copiii adoptați sunt bebeluși abandonați imediat după naștere și preluați de o altă familie.
Când îi spunem copilului că este adoptat?
Studii efectuate în anii 70 au scos la iveală faptul că această întrebare nu reprezenta deloc o preocupare pentru părinții adoptivi, majoritatea preferând să nu informeze niciodată copilul cu privire la faptul că a fost abandonat, iar apoi luat în familia lor.
În prezent, studiile avansate arată că minciuna nu este o soluție în acest caz, iar întrebarea esențială se referă la momentul în care îi spui copilului adevărul și nu dacă îi spui. Deocamdată, opiniile sunt împărțite și pe această temă, dar cercetările arată că acei copii care află de la vârste fragede că au fost adoptați (de exemplu de la 2 ani) manifestă un nivel de suferință mult mai scăzut decât cei care află mai târziu în viață, cum ar fi în adolescență sau chiar în viața de adult.
Un grup de cercetători au condus un studiu bazat pe un chestionar care a vizat un eșantion de 254 de persoane, vârstele acestora fiind cuprinse între 24 și 78 de ani. Concluzia chestionarului a fost cea amintită și mai sus, și anume că nivelul de suferință crește direct proporțional cu vârsta la care copilul adoptat este informat cu privire la acest lucru.
Suferința unui copil aflat la o vârstă înaintată este accentuată de sentimentul de trădare, resimțit, atunci când află că părinții l-au mințit ani la rândul. Una dintre cele mai importante consecințe psihologice vizează izolarea celui adoptat de restul familiei, urmată de o perioadă de rebeliune.
Cum îi spunem copilului că este adoptat?
Modul în care părinții aleg să spună unui copil faptul că el a fost adoptat depinde foarte mult de vârsta la care se întâmplă acest lucru. Dacă vorbim despre un copil aflat la o vârstă fragedă, pot fi utilizate jocuri sau povestioare prin care copilul să înțeleagă, în primul rând, termenii legați de adopție. Dacă, pe de altă parte, această informație este furnizată în adolescență, când deja copilul are proprietatea termenilor, informarea în sine nu mai este atât de complicată la nivel de limbaj, dar poate să provoace mai multă suferință și frustrare.
Studiile arată că părinții care introduc termeni referitori la adopție cât mai curând în limbajul copilului, reușesc să facă povestea adopției una obișnuită, iar copilul se va simți în mod natural integrat în familie. De asemenea, este util ca părinții să citească copiilor cărți în care sunt prezentate cazuri de adopție, pe înțelesul celor mici. Foarte important în tot acest proces este ca părinții să mențină comunicarea deschisă întotdeauna, să arate disponibilitate și să răspundă la orice întrebări venite din partea copilului, indiferent că au trecut deja ani de când acesta a aflat adevărul și de asemenea să manifeste suport emoțional pentru acesta.
Fără să exagerezi sau fără să ascunzi lucruri, deoarece este esențial ca adevărul să fie relatat în totalitate, trebuie totuși să folosești un limbaj apropiat, în așa fel încât să nu rănești copilul. Este foarte important să îi expui acestuia și partea frumoasă a lucrurilor și anume că acum face parte dintr-o familie iubitoare care îl dorește și că toată lumea este alături de el.
Sinceritatea într-o familie este esențială, mai ales atunci când vine vorba despre subiecte de o asemenea dificultate. În timp, beneficiile faptului că părinții au fost complet sinceri cu copilul încă de la o vârstă fragedă vor ieși la iveală, iar relația părinte-copil va fi una mult mai puternică. Ceea ce părinții trebuie să conștientizeze atunci când iau decizia de a adopta un copil este că adopția nu e un subiect dezbătut pentru o perioadă scurtă de timp și există posibilitatea ca întrebările să apară și la vârste mai înaintate ale copilului, astfel că ei sunt datori cu răspunsuri. Tocmai din acest motiv, este un mare avantaj ca părinții să păstreze întotdeauna legătura cu un specialist care îi poate îndruma atunci când există dileme și, evident, mai ales în momentul în care decid să îi spună copilului adevărul.
Surse bibliografice
Baden A, et al. (2019). Delaying adoption disclosure: A survey of late discovery adoptees.
journals.sagepub.com/doi/10.1177/0192513X19829503
How to tell your child they are adopted. (n.d.).
familylives.org.uk/advice/your-family/fostering-adoption-kinshipcare/how-to-tell-your-child-they-are-adopted/
Parents and caregivers are essential to children’s healthy development. (2021). apa.org/pi/families/resources/parents-caregivers
Rosenhaus N. (2021). When to tell a child they were adopted and age-appropriate adoption language.adoptionswithlove.org/adoptive-parents/when-to-tell-a-child-they-are-adopted
When – and how – to tell your child they are adopted. (2021).
americanadoptions.com/adoption/when_to_tell_your_child_about_their_adoption
When to tell your child about adoption. (2015). healthychildren.org/English/family-life/family-dynamics/adoption-and-foster-care/Pages/When-to-Tell-Your-Child-About-Adoption.aspx
