World Vision România arată că în anul 2021 numărul victimelor violenței domestice a crescut cu 10% față de anul 2020, 65% dintre victime fiind femei, în timp ce 17% s-au dovedit a fi copii. De asemenea, un studiu efectuat de Organizația Mondială a Sănătății dezvăluie că 1 din 3 femei s-au confruntat cu abuz fizic sau sexual în timpul pandemiei de COVID-19. Aceste situații denotă o problemă majoră în societate, însă subiectul tratat azi este legat de minor. Cum absoarbe acesta abuzurile ce au loc în familia din care face parte sau care sunt efectele violenței domestice asupra dezvoltării și sănătății sale mentale sunt doar câteva dintre întrebările la care dorim să răspundem.
Ce înseamnă violența domestică?
În funcție de cultură, situație socială și economică există mai multe definiții de specialitate a violenței domestice. Autoritățile americane definesc acest termen ca fiind „un model de comportament abuziv în orice relație care este folosit de un partener pentru a câștiga sau a menține controlul asupra altui partener intim”. În același timp, Marea Britanie explică înțelesul violenței domestice după cum urmează: „un incident sau un tip de incidente de comportament controlat, coercitiv, amenințător, degradant și violent, inclusiv violența sexuală, în majoritatea cazurilor de către un partener sau fost partener, dar și de către un membru al familiei sau îngrijitor. Este foarte comun. În marea majoritate a cazurilor, este experimentată de femei și este săvârșită de bărbați”.
Definițiile termenului au mai mulți numitori comun, precum: nevoia abuzatorului de control, existența abuzului fizic și/sau mental și impactul negativ pe care violența domestică îl are asupra victimelor, dar și asupra abuzatorului.
Impactul violenței domestice asupra sănătății mentale a copilului
Studiile în domeniu demonstrează faptul că acei copii expuși la violență domestică, fie în calitate de martori, fie în calitate de victime, pot dezvolta probleme comportamentale, atât de internalizare, cât și de externalizare și, de asemenea, majoritatea copiilor vor suferi de depresie sau anxietate, mai ales în viața de adolescent și chiar în cea de adult, un indiciu clar că expunerea la violență domestică în copilărie are efecte psihologice pe termen lung și foarte lung.
În aceeași ordine de idei, copiii abuzați sunt mai predispuși la comiterea de infracțiuni și de abordare a unui comportament violent decât copiii care au crescut în familii fericite, fără abuzuri.
Asistarea la violență domestică de către un copil, fie în mod pasiv (martor), fie activ (victimă), poate să îl afecteze pe acesta pe mai multe planuri:
- cognitiv
- fizic
- emoțional
- comportamental
- social
Aceste lucruri sunt valabile indiferent de vârsta copilului, însă cercetătorii au realizat studii separate pentru categorii de vârstă și au ajuns la câteva concluzii edificatoare în domeniu.
- Copiii cu vârste cuprinse între 1 și 4 ani expuși la violență domestică pot să dezvolte probleme emoționale timpuriu. De asemenea, conform studiilor, majoritatea se confruntă cu teama de a fi separat de părintele abuzat (de obicei, mama), dar și cu o incapacitate de a relaționa în medii precum grădinița. Problemele de somn, tulburările de înțelegere, timiditatea excesivă, angajarea în jocuri repetitive sunt alte consecințele care pot să apară în cazul acestor copii.
- Copiii cu vârste cuprinse între 5 și 10 ani vor dezvolta și ei probleme comportamentale atunci când trăiesc într-o familie disfuncțională. Specialiștii arată că inclusiv aceștia vor manifesta anxietatea de separare de membrul familiei abuzat, motiv pentru care ar putea crea diversiuni pentru a nu petrece prea mult timp la școală, departe de acel părinte (mimarea unei stări de rău, comportament perturbator etc.). De asemenea, copiii care fac parte din această categorie pot să aibă probleme de învățare, de concentrare, comportament agresiv, hiperactivitate, furie, excesiv de temători, iar în viața de adolescent sau adult sunt mai predispuși să devină victime ale agresiunii sau chiar agresori.
- Copiii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani se vor confrunta adesea cu un sentiment puternic de vină, comportament criminal, dependențe de diverse substanțe, tulburări de alimentație. Studiile în domeniu au identificat diferențe între comportamentul băieților și cel al fetelor, acestea din urmă fiind mai expuse la internalizarea simptomelor (sevraj, depresie), în timp ce băieții le externalizează.
Familiile în care violența domestică este prezentă sunt numeroase în România și, de foarte multe ori, sunt implicați și copiii, dacă nu ca victime, cel puțin în calitate de martori. Acest lucru conduce la numeroase probleme de dezvoltare și psihologice care pot să fie combătute numai cu ajutorul specialiștilor, iar școala joacă un rol esențial în aceste situații deoarece, de cele mai multe ori, comportamentele care indică prezența violenței domestice în familie sunt identificate cu ajutorul profesorilor, care pot să faciliteze contactul cu un specialist pentru a preveni dezvoltarea de probleme majore în cazul copilului.
Surse bibliografice
Sterne, A., and Poole, L. (2010). Domestic Violence and Children, A Handbook for Schools and Early Years Setting. London: Routledge.
Harper, B., Ogbonnaya, I. N., and McCullough, K. C. (2018). The effect of intimate partner violence on the psychosocial development of toddlers. J. Interpers. Violence 33, 2512–2536. doi: 10.1177/0886260516628286.
Baker, L., and Cunningham, A. (2009). Inter-parental violence: the pre-schooler’s perspective and the educator’s role. Early Child. Edu. J. 37, 199–207. doi: 10.1007/s10643-009-0342-z.
Children’s Commissioner (2018). “Are they Shouting Because of me?” Voices of Children Living in Households with Domestic Abuse, Parental Substance Misuse and Mental Health Issues. London: Children’s Commissioner for England.
Baldry, A. (2007). “It does affect me” disruptive behaviors in preadolescents directly and indirectly abused at home. Eur. Psychol. 12, 29–35. doi: 10.1027/1016-9040.12.1.29
Graham Bermann SA. The impact of woman abuse on children’s social development: Research and theoretical perspectives. In: Holden GW, Geffner R, Jouriles EN, editors. Children exposed to marital violence: Theory, research, and applied issues. American Psychological Association; Washington, DC: 1998. pp. 21–54.
McLeer SV, Callaghan M, Henry D, Wallen J. Psychiatric disorders in sexually abused children. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry. 1994;35:313–319.
