PUTEREA EȘECULUI

Puterea eșecului asupra noastră 

Suntem terifiați de eșec. Pe bună dreptate. Cine vrea să investească resurse (și nu vorbim doar de bani, mă refer și social, energie, efort) ca în final să piardă? Mai rău, cine vrea să și piardă dar să fie și ridiculizat, privit cu milă sau chiar cu bucurie malițioasă?  Eșecul nu e doar o experiență personală, privată, eșecul este social, public. Proiectele noastre vizează alți oameni, aspirațiile și dorințele noastre vizează de multe ori alți oameni (relațiile vin imediat in minte).

De unde vine frica de eșec?

Poate ai citit sau auzit în trecut de la un speaker motivațional că eșecul e doar în mintea ta, că e benefic și necesar pentru succes și etc. Ei sunt puținii care își permit să vocifereze blasfemia eșecului-succes dar mulți greșesc în următorul fel. Îi minimalizează impactul și feeling-ul, vorbesc despre eșec ca ceva trivial în experiența umană. Nu e adevărat la nivel emoțional, la nivel visceral. Eșecul (și multe alte mecanisme psihologice) sunt resimțite universal cu aceeași oroare pentru că originea lor este preistorică. (D. Buss, 2019)

Noi, ca specie, ne-am născut într-o lume cu resurse limitate, într-o lume volatilă și plină de risc. Toți jucam (și încă jucăm) același joc al supraviețuirii. Regulile sunt destul de simple. Reproduce-te sau pierzi. Cum te reproduci? Supraviețuiește până la vârsta reproductivă și contribuie destul, fi suficient de valoros pentru grupul tău încât ajungi să fii acceptat de grup, de cineva de sex opus, si fi suficient de abil ca individ să asiguri supraviețuirea copiilor tăi și ai grupului tău apropiat.

În acest model al lumii ancestrale, greșelile cel mai des duc la moarte, greșelile sunt hiper costisitoare și ca urmare indivizii care au un simț acut al eșecului investesc resurse atenționale suficiente ca să supraviețuiască, să evite riscuri prea mari, necesare, inutile. Dacă atunci când ai greșit (nu ai judecat bine distanța până la țintă și ai pierdut prada sau nu ai judecat bine pericolul situației și ți-a mâncat pantera copilul) nu resimți eșec atunci cel mai probabil vei repeta aceeași greșeală… până când rămâi fără mâncare sau fără copii.

Frica de eșec este intensă, puternică, reală, se simte ca fiind reală. Orice trivializare ignoră complexitatea experiențelor noastre.

Eșecul este o senzație puternică și este un semnalizator, vrea să ne zică ceva, vrea să ne avertizeze, vrea să ne ajute, doar că o face cu duritate. Acea duritate a fost utilă într-un mediu ancestral dur dar pentru secolul 21 ne trebuie altceva, ceva mai rafinat, mai bine adaptat la realitățile curente. 

Muzeul Eșecului

Cine face un muzeu al eșecului? Dr. Samuel West, psiholog organizațional. Dar de ce? Pentru că el este printre puținii care și-a dat seama de puterea eșecului, de faptul că el poate instrui, redirecționa, salva. Ca să vedeți cât de serioasă e treaba vă las și un link către site. Da, se poate face si un tur virtual.

Museum of Failure Main

Ce uimitor este faptul că multe idei care inițial par noi sunt de fapt vechi, cineva în trecut a făcut aceleași greșeli, dar în loc să aflăm și să învățăm din eșec, îl ascundem. Inventatori, oameni din vânzări când mai fac câte o vizită la muzeu află că ideile lor au fost încercate în trecut…Resurse potențial irosite au fost salvate cu o simplă vizită, un simplu rendez- vous cu eșecul (O. Burkeman, 2012).

Cum să faci față mai ușor eșecului?

E simplu de spus dar greu pus în practică. Chiar și așa nu strică un mic reminder. În general toți facem față eșecului, toți îi “supraviețuim” dar cum ne putem lua puterea înapoi?

• Imaginează-ți cel mai rău scenariu posibil, du-l la extrem până devine ridicol, evident de ridicol;
• Greșește în mod controlat. Când frica de eșec este extremă, cel mai probabil există o gândire catastrofală de tip totul sau nimic care apare automat și inconștient. Greșește în mod conștient, vezi ce se întâmplă și că cel mai probabil rezultatul nu este catastrofal. Nu va fi plăcut, dar un duș rece al realității, un mic experiment controlat poate scoate colții unei frici, intense, iraționale;
• Amintește-ți aspectele asupra cărora ai control. Eșecul ne poate face să credem că nu avem control, că planurile noastre nu reflectă corect realitatea, că suntem lipsiți de putere;
• Amintește-ți cum făceau față părinți tăi la eșec, cum se raportau ei. Da, da, știu, părinții, veșnic responsabili și deși personal nu îmi place să arăt cu degetul mereu către ei, omul este un animal social și învață observând așa cum observa Bandura (1986 – Social Cognitive Theory)
• Tehnici de relaxare pentru anticiparea eșecului. Un singur episod neplăcut poate duce în timp la dezvoltarea unei frici anticipatorii. Anticiparea consecințelor este, și o spun din proprie experiență, teribilă. Apare frica cu rol de protecție, evitarea pericolului perceput. Simple tehnici de relaxare (care își au originea în evoluția noastră ca specie) pot fi utile. Mestecă, respiră rar. Când eram fugăriți de prădători, respirația era intense, rapidă. Când aveam deja mâncarea noastră în față, respiram relaxat (recomand regula 4-6. 4 secunde inspiră, 6 expiră) și evident, mestecam.
• Meditează asupra morții

Meditații asupra morții

Cum ne raportăm la moarte? Ware (2012) a sistematizat conversațiile ei cu pacienți care erau pe moarte. Moartea este marele egalizator, cel mai bun editor, tot ce nu este esențial dispare în fața morții. Ce regretau oamenii și deci pe ce pun cel mai mare preț? Ce considerau ei că era o viață eșuată? Pacienții doreau să trăiască o viața congruentă cu propriile valori, să petreacă mai mult timp cu prietenii, sa fi muncit mai puțin (mai ales la bărbați), să fi avut curajul să exprime ce gândeau etc. Simplificat, să trăiască autentic și să petreacă mai mult timp cu cei dragi. Atât. Este viața atât de simplă? Cine știe dar cine se complică excesiv de mult în timpul vieții s-ar putea trezi cu o surpriză.

Ce putem face noi?

Am menționat anterior că o soluție în fața eșecului este acțiunea și realizarea variabilelor care sunt în controlul nostru. E greu să ne obișnuim cu inevitabilitatea eșecului și totuși avem nevoie să ne valorizăm în ciuda lui. Eșecul are puterea de a ne focusa pe ceea ce este important pentru noi (atunci când nu gândim irațional și inconștient), are puterea de a ne arăta că și alții greșesc, că e ok. Life goes on. Drumul spre gândire flexibilă, rațională este anevoios și nu strică să ai un ajutor, oameni lângă tine care te pot ajuta să te ajuți pe tine. Dacă îți dorești să afli mai multe informații despre gestionarea situațiilor dificile, abonează-te la newsletter-ul nostru, lăsând mai jos adresa ta de e-mail.

Bibliografie

Buss, D. M. (2019). Evolutionary psychology: The new science of the mind. Routledge.

Burkeman, O. (2012). The antidote: Happiness for people who can’t stand positive thinking. Text Publishing.

Szentagotai-Tătar, A., & David, D. (2017). Tratat de psihologie pozitivă. Iaşi: Editura Polirom.

Walker, S. (2017). Learning theory and behaviour modification. Routledge.