Stima de sine este un concept despre care discută toată lumea. Totuși, probabil puțini dintre noi conștientizăm într-adevăr ce este și de ce este atât de importantă în viața noastră. Unii admitem, alții nu, însă principala sursă de pericol asupra stimei noastre de sine este reprezentată de ceilalți oameni. Ei ne pot scoate la suprafață cele mai neplăcute defecte. Și cu toate acestea, noi înșine suntem un alt inamic al stimei de sine, pentru că nu de puține ori, suntem cel mai dur critic al nostru. Stima de sine, în esență, nu este altceva decât un construct din mintea noastră, care poate să reflecte sau nu realitatea.
Ce este stima de sine?
Prin definiție, stima de sine este o percepție subiectivă și nu reflectă în mod necesar caracteristicile unei persoane, și nici măcar modul în care ne privesc ceilalți. În realitate, stima noastră de sine este doar ce credem noi că suntem și ce credem că gândesc ceilalți despre noi. Stima de sine este propria noastră evaluare pozitivă.
Psihologii consideră că stima de sine are două componente:
- Competența noastră (auto-eficacitatea): măsura în care ne credem capabili să reușim anumite lucruri;
- Valoarea noastră: măsura în care ne considerăm oameni valoroși.
O altă perspectivă asupra stimei de sine precizează că aceasta are trei semnificații:
- Stima de sine este un rezultat. Prin urmare, mai multe întâmplări pot să ne crească sau să ne scadă stima de sine.
- Stima de sine este o motivație. Ea ne determină să ne comportăm în anumite modalități, astfel încât să o menținem la același nivel sau să o facem să crească.
- Stima de sine este un factor de protecție. Atunci când trecem prin întâmplări negative, o stimă de sine ridicată ne ajută să nu cedăm într-u totul.
Cum se formează stima de sine?
Este destul de simplu. Oamenii nu se pot abține să nu se compare pe ei înșiși – fie cu alții, fie cu idealurile lor. Prin urmare, fiecare din noi avem un sine ideal, o părere privind cum am fi dacă am fi (aproape) perfecți. Măsura în care sinele nostru ideal se potrivește cu sinele actual (ceea ce suntem de fapt în prezent) determină un anumit nivel de stimă de sine.
De exemplu:
- Ioana crede că ar fi ideal ca ea să aibă un job bine plătit, să aibă performanțe ridicate. Vrea să fie o bună gospodină și să aibă un stil de viață sănătos.
În schimb, ea crede că, în realitate, deși are un job bine plătit, performanțele sale ar putea fi mai bune. De asemenear timpul său liber este limitat și nu reușește să se ocupe așa cum și-ar dori de casă și mănâncă destul de nesănătos.
Dată fiind discrepanța dintre cele două percepții – Ioana ideală și Ioana actuală – stima sa de sine este una relativ scăzută.
- Andra crede că ar fi ideal ca ca ea să aibă un job bine plătit, să aibă performanțe ridicate, să fie o bună gospodină și să aibă un stil de viață sănătos.
De asemenea, ea crede că, în realitate, ar putea câștiga mai mulți bani. Însă performanțele sale sunt foarte bune pentru un începător în domeniul său. Deși timpul său liber este limitat și nu reușește să se ocupe așa cum și-ar dori de casă, este mândră că măcar de două ori pe săptămână gătește ceva sănătos.
Ea nu percepe o discrepanță așa mare între Andra ideală și Andrea actuală. Prin urmare, stima sa de sine este una moderată spre ridicată.
Poți înțelege mai bine despre ce este vorba urmărind acest videoclip.
Un aspect despre stima de sine despre care nu ne place să vorbim
Stima de sine nu este creată doar de performanțele de la job, de abilitățile noastre de a ne organiza, de inteligența sau de creativitatea noastră. Toate acestea fac referire la competența noastră. O a doua componentă centrală a stimei de sine este cea socială, mai precis – măsura în care ceilalți ne acceptă. Atunci când noi credem că suntem acceptați și apreciați într-un grup, ne crește stima de sine Mai precis, componenta care fac referire la propria valoare. De asemenea, stima de sine scade drastic atunci când ne simțim excluși.
Diferența dintre stima de sine și narcisism
Conform credinței populare, nu trebuie să ai prea multă încredere în tine, să crezi că poți face orice – asta te-ar face o persoană încrezută și dezagreabilă. Nimănui nu îi place genul de om care se crede perfect – ceea ce psihologii ar numi o persoană narcisistă.
Este esențial să facem distincția dintre stimă de sine ridicată și narcisism. Deși ambele implică o părere pozitivă despre sine, în cazul stimei de sine ridicate, persoana nu se consideră superior celorlalți. În schimb, narcisistul este grandoman, se consideră superior tuturor. El dorește să fie și se crede în centrul atenției, crede că are dreptul să îi exploateze pe ceilalți după bunul plac și nu empatizează cu ei. Persoana cu stimă de sine ridicată doar consideră că este competentă și că este apreciată de ceilalți, precum și că merită această apreciere. Persoanele narcisiste au mai degrabă comportamente antisociale. Persoanele cu stimă de sine ridicată sunt mai predispuse să facă acte prosociale și să aibă o atitudine pozitivă față de cei din jurul lor.
Stima de sine scăzută – doar la adulți?
O părere negativă despre sine nu apare doar în cazul adulților, ci și în cel al copiilor. Începând cu etapa mijlocie a copilăriei (6-12 ani), părerile despre sine ale copiilor încep să fie influențate de cei din jur. Nu toate persoanele cu care interacționează un copil sunt binevoitoare, astfel că se poate ca stima lor de sine să scadă. Comparativ cu perioada până 6-7 ani, acum ei conștientizează că cei din jur pot avea o anumită părere despre ei. De asemenea, stima de sine continuă să scadă odată cu tranziția spre adolescență. În această perioadă se pune și mai mare accent pe compararea socială. De la mijlocul adolescenței și spre etapa de adult tânăr, stima de sine poate să mai crească, întrucât câștigăm autonomia personală și sentimentul de control, prin alegerea prietenilor și a activităților care se potrivesc cu personalitatea noastră.
Cum recunoști persoanele cu stima de sine scăzută
Este important să acordăm atenție semnelor că o persoană are o stimă de sine scăzută. Multe dintre aceste persoane au o calitate a vieții scăzută și au nevoie de suport social, pe care îl putem oferi odată ce îi înțelegem mai bine.
HIPERSENSIBILITATEA
Cu toți suntem sensibili într-o anumită măsură la amenințările privind integritatea noastră psihică. Însă ne diferențiem după modul în care reacționăm la aceste amenințări. Persoanele cu stimă de sine scăzută reacționează într-un mod mult mai intens la orice critică sau nereușită. Tindem să considerăm că aceste persoane hipersensibile sunt ca niște pahare de porțelan care se pot sparge la cea mai mică atingere. Într-adevăr, persoana cu stimă de sine scăzută poate să aibă reacții asemănătoare cu depresia atunci când primesc chiar o critică minimă, dacă primesc sugestii, dacă sunt ridiculizați sau ironizați.
INSTABILITATEA
Cei mai mulți dintre noi avem un nivel al stimei de sine care nu variază substanțial în timp. Se poate întâmpla ca anumite eșecuri și nemulțumiri să ne scadă pe moment stima de sine, dar în mare, ea rămâne stabilă. În schimb, persoanele care au o încredere scăzută în propriile capacități au o stimă de sine care fluctuează extrem de mult, din cauza reacțiilor intense la evenimente. Chiar și o critică minoră sau o mică greșeală nesemnificativă poate să scadă drastic stima de sine a acestor persoane, făcându-le să fie aproape de pragul depresiei. De cele mai multe ori, exact aceleași situații sunt tratate de persoanele cu stimă de sine ridicată ca fiind lipsite de importanță.
ANXIETATEA SOCIALĂ
Persoanele cu o stimă de sine scăzută tind să aibă și o mai mare anxietate socială, adică să fie mai conștienți de părerile celorlalți despre ei. Drept consecință a hipersensibilității la reacțiile negative din partea altora, aceste persoane tind să se teamă în mod constant de ce anume vor crede ceilalți despre ei. Prin urmare, și simplul gând că vor intra în contact cu alți oameni îi face să fie foarte temători și stresați, astfel că și modalitatea lor de a interacționa este afectată.
PESIMISMUL
Este probabil unul din semnele cel mai ușor de recunoscut. Oamenii cu o stimă de sine scăzută se așteaptă mereu ca lucrurile să meargă prost și să aibă eșecuri (cu toate că toate indiciile sugerează că nu este cazul). Aceste persoane chiar cred aceste lucruri și nu exprimă aceste gânduri doar ca să primească simpatie din partea noastră. De cele mai multe ori, ei nu își percept în mod realist propriile competențe și propria valoare. Astfel, ei cred cu tărie că nu se va întâmpla nimic bun. Ori, chiar dacă își conștientizează capacitățile, ei cred că alte circumstanțe care sunt în afara puterii lor vor face astfel încât lucrurile să meargă prost.
AUTOACTUALIZAREA – EFORTUL DE A DEVENI MAI BUN
Persoanele cu o stimă de sine ridicată caută să se dezvolte, să își îmbunătățească abilitățile. Persoanele cu o stimă de sine scăzută caută doar să se apere. Ei vor să se protejeze de orice amenințări, de exemplu situații în care sunt criticate sau în care sunt ridiculizate. Ele nu caută neapărat să devină mai buni. Ei evită să facă orice fel de greșeli care i-ar putea pune într-o lumină și mai nefavorabilă decât ceea în care ei cred că se află deja.
ÎNGRIJORARE EXCESIVĂ
Oamenii cu stimă de sine scăzută tind să se simtă mereu anxioși, temători cu privire la ceva. Chiar și ei afirmă uneori că sunt lucruri lipsite de importanță, dar nu se pot abține să nu se îngrijoreze. Este esențial să înțelegem că ei nu caută atenție prin acest comportament. Pur și simplu mintea lor operează într-un mod diferit de a noastră. Aceste îngrijorări sunt trăite de ei ca un stres extrem de intens și greu de controlat.
De ce este nevoie să acordăm o mai mare importanță stimei de sine?
Cei mai mulți dintre noi am fost învățați că nu trebuie să acordăm prea multă atenție emoțiilor și temerilor noastre. Că viața este dură și nu ai timp să stai să te plângi. Însă realitatea este că tocmai această mentalitate este una foarte nocivă. Drept dovadă, numărul tulburărilor mintale este în continuă creștere a. Pentru o bună sănătate psihică, este nevoie să ne conștientizăm trăirile și să intervenim atunci când acestea nu ne duc pe drumul cel bun; în caz contrar, consecințele pot fi unele nu tocmai fericite. Poți citi mai multe despre efectele negative ale stimei de sine aici.
Pentru a afla mai multe despre această temă și nu numai, abonează-te la revista noastră folosind formularul de mai jos!
Bibliografie
Cast, A. D., & Burke, P. J. (2002). A theory of self-esteem. Social forces, 80(3), 1041-1068.
Orth, U., Erol, R. Y., & Luciano, E. C. (2018). Development of self-esteem from age 4 to 94 years: A meta-analysis of longitudinal studies. Psychological bulletin, 144(10), 1045.
Rosenberg, M., & Owens, T. J. (2001). Low self-esteem people: A collective portrait.
