Cu 10 milioane de cazuri noi de demență descoperite anual la nivel mondial, această boală este una care merită înțeleasă, în așa fel încât fiecare persoană care are un membru al familiei bolnav să poată să îi asigure acestuia o calitate a vieții cât mai ridicată, în ciuda problemelor de sănătate.
Fiind a șaptea cauză de deces dintre toate bolile de la nivel global, demența are impact fizic, psihologic, social și economic, nu numai pentru persoanele care trăiesc cu demență, ci și pentru îngrijitorii acestora, pentru familiile lor și pentru societate.
Conform definițiilor de manual, demența este un sindrom în care există o deteriorare a funcției cognitive, dincolo de ceea ce s-ar putea aștepta de la consecințele obișnuite ale îmbătrânirii biologice. Cu toate acestea, demența nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii, ci ea rezultă dintr-o varietate de boli și leziuni care afectează în primul rând sau secundar creierul. Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și poate contribui la 60-70% din cazuri.
Simptomele demenței
Semnele și simptomele demenței apar atunci când neuronii odată sănătoși sau celulele nervoase din creier nu mai funcționează. Spre deosebire de persoanele care nu au această afecțiune, oamenii care suferă de demență pierd mult mai mulți neuroni, iar simptomele includ:
- pierderi de memorie, judecată slabă și confuzie
- dificultate de a vorbi, de a înțelege și de a exprima gânduri sau de a citi și de a scrie
- rătăcire și pierdere în locuri cunoscute
- probleme cu gestionarea responsabilă a banilor și cu administrarea treburilor casnice
- întrebări repetate
- utilizarea de cuvinte neobișnuite pentru a se referi la obiecte familiare
- imposibilitatea sau dificultăți în a îndeplini sarcinile zilnice normale
- pierderea interesului pentru activitățile sau evenimentele zilnice normale
- halucinații sau experimentarea iluziilor sau paranoia
- impulsivitate
- comportament egoist
- pierderea echilibrului și probleme locomotorii
Este foarte important ca, în calitate de membru al familiei unei persoane cu demență să monitorizezi comportamentul acesteia și să observi atunci când apar schimbări majore, neobișnuite chiar și pentru o vârstă înaintată.
Cum te comporți cu o persoană cu demență?
Chiar dacă este o boală ireversibilă, demența nu trebuie să reprezinte un motiv pentru imposibilitatea conviețuirii cu un părinte sau cu o rudă afectată. Studiile arată că există o serie de metode prin care simptomele demenței pot să fie ameliorate, iar rolul terapeutului este și el important în tot acest proces. Iată cum trebuie să te comporți cu o persoană care suferă de demență.
- Comunicarea este una dintre cele mai eficiente metode de intervenții psihologice, arată studiile în domeniu. Cu ajutorul comunicării adaptate individului afectat de demență, abilitățile acestuia pot să fie exersate și maximizate. Lipsa de interacțiune cu persoana cu demență nu este o opțiune, deoarece acest lucru duce la pierderea capacităților de bază. Desigur, specialiștii arată că metodele de comunicare trebuie adaptate la persoana în cauză, de multe ori fiind indicată chiar și comunicarea nonverbală, atingerile, mângâierile și îmbrățișările.
- Planificarea activității unei persoane cu demență este un proces care, de cele mai multe ori, se realizează împreună cu specialiștii care se ocupă de pacient și cu îngrijitorii direcți. Planificarea activităților trebuie să țină cont de preferințele, interesele și de trecutul persoanei, în așa fel încât să includă un program relaxant și pe placul acesteia, fără să existe stres fizic sau psihic.
- Mobilitate: Este foarte important ca, în ciuda condiției pacientului, să se promoveze în continuare activități ce presupun mișcare. Pacientul trebuie să aibă contact cu lumea de afară, să se plimbe însoțit prin locurile cunoscute și să i se reamintească permanent diverse momente petrecute acolo. Gimnastica de dimineață trebuie și ea introdusă în rutina zilnică, în așa fel încât corpul să fie ținut într-o stare cât mai bună și să nu fie afectat de perioade prea lungi de repaus.
- Intervenție colaborativă – aceasta presupune colaborarea specialiștilor din diverse arii pentru a ameliora simptomele afecțiunilor multiple care vin odată cu demența: tulburări cognitive, fizice, emoționale și sociale. Terapia ocupațională pentru persoanele cu demență constă într-o combinație de modificare a mediului, ajutoare adaptative, strategii de rezolvare a problemelor, formare de competențe și educație și formare a îngrijitorilor/furnizorilor de îngrijire, iar prin combinarea intervențiilor, promovarea independenței pacientului se face mai ușor, așa că este nevoie de o abordare atât din punct de vedere psihiatric, cât și geriatric.
În cazul în care dorești să afli mai multe despre acest subiect sau dacă te preocupă înțelegerea unor subiecte diverse din psihologie și nu numai, poți să ne lași un e-mail, iar noi vom reveni cu ultimele informații din domeniu!
Surse bibliografice
NIH National Institute on Aging, What Is Dementia? Symptoms, Types, and Diagnosis, 2021.
Oddy R. Promoting Mobility for People with Dementia: a Problem Solving Approach. London: Age Concern England; 2003.
Bourgeois MS, Dijkstra K, Burgio L, et al. Memory aids as an augmentative and alternative communication strategy for nursing home residents with dementia. Augmentative and Alternative Communication. 2001;17:196–210.
Kolanowski AM, Litaker M, Buettner L. Efficacy of theory-based activities for behavioral symptoms of dementia. Nursing Research. 2005;54:219–228.
Worm C, Vad E, Puggaard L, et al. Effects of a multicomponent exercise program on functional ability in community-dwelling, frail older adults. Journal of Aging and Physical Activity. 2001;9:414–424.
Dooley NR, Hinojosa J. Improving quality of life for persons with Alzheimer’s disease and their family caregivers: brief occupational therapy intervention. The American Journal of Occupational Therapy. 2004;58:561–569.
