Factori de risc ai singuratatii pot fi oricare dintre experientele noastre zilnice. Fiecare dintre noi suntem singuri, ne simtim, ori putem sa ramanem singuri la un moment dat. Exista foarte multi factori de risc ai singuratatii. Cercetarile din domeniul psihologiei au evoluat si in prezent pot fi clar identificati o serie de factori care ne fac mai predispusi,sau mai rezistenti la singuratate.
Subiectul este de maxima importanta, in special avand in vedere evolutiile tehnologice si ale social media. In plus, criza economica amplifica efectele sociale negative si adanceste separarea. Teama si chiar evitarea interactiunilor dintre oameni a devenit pentru prima data in istorie cuvantul de ordine. Izolarea, sre binele celorlalti, este o notiune care nu a mai existat pe aceasta planeta!
Asadar, cu totii observam inclusiv modul in care opinia publica incearca sa ne reorienteze optiunile in directia separarii si a renuntarii la valorile traditionale comune. Faptul ca singuratatea apare, ca isi face simtita prezenta in existenta unei persoane, nu mai este deosebit.
Interesant este ca, desi cunoscuta ca efect de mii de ani, cercetarea singuratatii a luat amploare dupa anul 1975. Interesul a fost declansat de aparitia cartii Loneliness: The Experience of Emotional and Social Isolation (SURSA: Weiss, 1975).
Cuprins articol
Structura articolului include o serie de teme actuale si extrem de interesante cu privire la factori de risc ai singuratatii. Datele statistice si informatiile prezentate provin exclusiv din surse academice si stiintifice verificate. Acestea reprezinta opinii pertinente cu privire la tema singuratatii. Daca traversati sau ati trecut prin situatii de izolare, dorite sau nu, articolul de fata va poate oferi explicatii suplimentare cu privire la starea resimtita.
Parcurgerea intregului articol va poate ocupa doar cateva minute. Daca doriti sa accesati informatii suplimentare despre subiecte psihologice, sau pur si simplu sa treceti la sectiunea de concluzii, sunt incluse o serie de linkuri rapide. Iar pentru a usura lecturarea puteti urmari temele dorite conform listei de mai jos:
Titlurile includ:
- Semnal de alarma cu privire la singuratate.
- Cat de mult riscam sa fim singuri in prezent.
- Ce se cunoaste despre singuratate.
- Cum explica psihologia aparitia singuratatii.
- Clasificarea generala a factorilor de risc asociati singuratatii
- Care sunt principalii factori de risc ai singuratatii.
- Factori de risc la nivel emotional, asociati singuratatii.
- factori de risc la nivel psihologic, asociati singuratatii.
- Factori de risc ai singuratatii pentru generatiile actuale.
- Suntem mai irascibili atunci cand ramanem singuri?
- Concluzie articol
Semnal de alarma cu privire la singuratate
Importante sunt mai degraba efectele singuratatii; cat de mult ne lasam afectati de aceastea. Precum si modul in care reusim, fiecare, sa facem fata singuratatii!
Dincolo de starea psihologica care ne este afectata negativ, singuratatea ne afecteaza in mod direct si sanatatea.
In lucrarea documentata stiintific Secolul singuratatii, autoarea Noreena Hertz mentioneaza o serie de efecte ale singuratatii cu adevarat ingrijoratoare:
- Singuratatea creste cu 29% riscul bolilor de inima,
- Singuratatea creste cu 32% riscul atacurilor cerebrale,
- Singuratatea creste cu 64% riscul de dementa.
Mai rau este ca ”pentru cei singuri sau izolati social, riscul de moarte prematură este cu 30% mai ridicat”, spune cercetătoarea și economista (SURSA: Hertz, 2021).
Cat de mult riscam sa fim singuri in prezent
Factori de risc ai singuratatii sunt prezenti peste tot. Solicitarile din ultimii ani, din ce in ce mai acute. Acestea nu fac decat sa scurteze timpul personal, care pare a ramane tot mai putin. Nevoia de a lucra, de a fi productivi, creste odata cu scumpirea traiului. Din ce in ce mai multe dintre activitatile pe care le desfasuram se desfasoara, ori se vor muta, in mediul online.
Riscul de a trece prin astfel de perioade de izolare, este cat se poate de real. Tot mai multi oameni acuza ca se simt singuri, nefericiti, ca nu mai au timp pentru ei insisi si pentru familii. Este o stare de fapt a ultimilor ani. Un lucru care pare din ce in ce mai normal. Dar si o explicatie a ideii de reusita, de succes personal.
Informatiile prezente in spatiul public actual au cateva teme favorite. Vrei sa ajungi unde ti-ai dorit, atunci cel mai bine este sa fii singur. Alege sa renunti la nevoile altora si te vei putea concentra pe cele personale. Alege sa eviti socializarea si te vei focusa mai bine pe telul tau. Nimic nu se compara cu singuratatea atunci cand vrei cu adevarat sa reusesti (SURSA: Pinquart, 2003).
Ce se cunoaste despre singuratate
Numarul de cercetari este in continua de crestere, cu privire la factori de risc ai singuratatii. Au fost identificate elementele interne si externe, psihologice sau de mediu, care favorizeaza aparitia singuratatii. Mai mult, datele verificate au permis inclusiv distingerea unor forme diferite ale singuratatii.
Singuratatea sau izolarea sociala, este definita ca o situatie traita de o persoana, si care poate fi caracterizata de lipsa ori calitatea scazuta a relationarilor cu semenii. Exista numeroase scale psihologice care pot indica cu exactitate efectele, riscurile, dar si manifestarile singuratatii pentru fiecare dintre noi. Des utilizate sunt Scala Rasch (SURSA: De Jong-Gierveld, 1985) si scala SELSA (SURSA: DiTommaso, 1993). Ele sunt utile in evidentierea gradului de singuratate la tineri si la adulti, criteriile fiind diferite intre categorii.
In plus, au fost dezvoltate inclusiv software-uri care pot sa identifice si evalueze comportamentele si gandurile din astfel de momente. Eficiente sunt aplicatiile de tip Smart Phone, deosebit de utile prin simplitatea si permanenta lor. Prin instalarea acestora, siguratatea indusa situational, sau cea cronica este usor de diferentiat. Mai mult, utilitatea in cazul batranilor si a celorlalte categorii discriminate este cat se poate de clara (SURSA: Austin, 2016).
Cum explica psihologia aparitia singuratatii
Unul dintre cele mai importante analize ale singuratatii a fost dezvoltata in 1987 de catre Jong Gierveld. Modelul se bazează pe abordarea teoretica cognitiva a singuratatii. Aceasta pune accent pe nivelul afectivitatii si de intimitatii resimtit de o persoana. Cu cat diferenta dintre ceea ce isi doreste si ceea ce primeste cu atat este mai mare impresia de singuratate.
Printre factorii care produc singuratate pot fi elemente de personalitate (robustete psihologica, tipuri de personalitate), emotivitatea (tipul afectiv). Totodata influenteaza si elementele demografice (gen, venit, stare civila), dimensiunea retelei sociale (si complexitatea acesteia), starea de sanatate, aspectul, frecventa relationarilor (numarul, tipul de intalniri). Cu mare importanta sunt si normele si valorile, respectiv asteptarile de sprijin din partea altor indivizi.
Astfel, singuratatea este o experienta subiectiva si personala. Aceasta nu este legata direct de factorii situationali, ci tine mai degraba de interpretarea adecvata sau inadecvata a acestora. Perceptiile sociale negative si evaluarile defavorabile ale relatiilor proprii, sunt considerate cei mai importanti predictori ai singuratatii (SURSA: Groarke, 2020).
Clasificarea generala a factorilor de risc asociati singuratatii
O clasificare generala si intuitiva a factorilor de risc privind singuratatea, ia in calcul elementele care pot conduce la stari de izolare. Evaluarea lor poate fi facuta potrivit unor schimbari bruste, aparute in intervale de timp relativ scurte. Sau potrivit unor conditii generalizate pe intervale de timp extinse.
Cercetarile in aceasta directie au impartit factorii de risc ai singuratatii in trei mai tipologii:
- Elementele provenind din mediu si din situatii.
- Elementele care tin de preferintele si credintele individuale.
- Elementele de ordin social si cultural.
Fiecare traim si resimtim influentele acestor factori asupra noastra. Zilnic ne confruntam cu situatii de respingere. In aceeasi masura ne simtim deseori inselati, sau tradati la nivel intim. Si, mai mult, simtim cum mass-media ne orienteaza catre perspectiva unor vieti din ce in ce mai individualizate si izolate.
Pe de alta parte, modul in care raspundem provocarilor, reprezinta un fel de mecanism intern de aparare in fata singuratatii. Uneori acesta functioneaza mai bine, alteori are sincope. Unii sunt mai tari si mai rezistenti in mod natural iar altii mai slabi. Caderea, atunci cand apare, este si ea diferentiata (SURSA: Austin, 2016).
Care sunt principalii factori de risc ai singuratatii
Factori de risc ai singuratatii sunt toate elementele care tin de modul in care interactionam, sau ne raportam la alte persoane. Acestia pot fi considerati precursori si indicatori verificabili in mod statistic. Prin urmarirea lor, exista sanse insemnate pentru stabilirea unui diagnostic corect cu privire la singuratate.
Cei mai importanti factori de risc ai singuratatii pot fi impartiti in trei categorii: factori psihologici, biologici, sociali, familiali, de mediu.
FACTORII GENETICI: potrivit unui studiu studiu efectuat pe 8.683 de gemeni, mecanismele genetice explica aproximativ 37% din simptomele de singuratate. Evident nu mostenim singuratatea, insa felul in care reactionam in momentele dificile si cat de singuri ne simtim in circumstante similare cu a altor persoane, poate fi determinat prin compararea cu persoane inrudite. Mai mult, se pare ca fiecare avem un prag pana la care putem indura singuratatea, si inclusiv acesta are caracateristici similare la persoanele inrudite (SURSA: Cacioppo, 2008).
FACTORII CONTEXTUALI: numerosi factori care tin de mediu, de situatii, de contextul in care anumite interactiuni se produc, pot conduce la insingurarea persoanei. Traumele din viata personala, sau din cea a grupului, influenteaza in mod semnificativ gradul de singuratatea a persoanei. Astfel, separarea fizica, mobilitatea sociala, schimbarile de statut, divortul, somajul, problemele in cariera, pot sa induca o stare de singuratate. Gradul in care acestea afecteaza persoana este variabil si in functie de elementele de personalitate.
FACTORII DE PERSONALITATE: printre elementele care duc la singuratate amintim timiditatea, capacitatea redusa de asumare a riscurilor, neimplicarea, stima de sine scazuta, anxietatea sociala si depresia. Cum anume interactioneaza si influenteaza direct fiecare dintre acesti factori, nu este momentan perfect inteles. Ceea ce se estie insa este ca ecuatia personala a persoanei este mai relevanta decat variatiile statistice (SURSA: Groarke, 2020).
Factori de risc la nivel emotional, asociati singuratatii
Singuratatea este insotita, si uneori chiar provocata de emotiile noastre. Starile negative, nu doar gandurile de acest tip, se rasfrang si asupra modului in care relationam cu ceilalti. De multe ori acestea ajung sa ne influenteze chiar modul in care analizam anumite evenimente, fapte si actiuni. De exemplu daca ne simtim nesiguri si tematori, vom ajunge sa consideram negative toate intentiile celorlalti. Indiferent daca acestia ne vor binele, pentru ca noi receptam gresit orice emsaj, vom ajunge sa ne indepartam pe baza unor simple inchipuiri.
Cu siguranta, fiecare dintre noi putem identifica, sau ne putem aocia cu unele dintre manifestarile emotionale cel mai des asociate singuratatii. Cateva dintre cele mai importante sunt:
- Starile de nesiguranta si teama
- Nefericirea aparuta fara un motiv anume
- Plictiseala si lipsa de interes
- Nemultumiera si nelinistea permanente (SURSA: Austin, 2016).
Factori de risc la nivel psihologic, asociati singuratatii
Si in privinta elementelor psihologice exista indicatori clari ai starilor de singuratate. Chiar daca o persoana nu declara cu sinceritate starea pe care o traieste, prin aplicarea unor chestionare validate singuratatea poate fi evidentiata prin analiza unor factori de ordin psihologic.
Cele mai importante caracteristici psihologice corelate starii de singuratate pot fi incadrate in patru mari grupe. Acestea sunt:
- Vulnerabilitatea excesiva pe care persoanele izolate o dezvolta. Acestia se pot simti de exemplu incompetenti la locul de munca, fara posibilitati de dezvoltare in diferite aspecte ale vietii, sau chiar lipsiti complet de orice perspective. Daca identificati oricare dintre aceste simptome la persoanele cunoscute sau chiar la dvs, le puteti considera indicii sigure ale unor posibile stari de singuratate.
- Stari anxioase si depresive fara motivatii evidente. Acestea apar si se instaleaza in pricnipal ca o consecinta a nemultumirilor generalizate. Persoanele nu mai pot face fata provocarilor uzuale si ajung sa se retraga si sa respinga socializarea, uneori ca un gest voluntar. De multe ori se ajunge chiar la efectul radical al autodispretuirii si autoinjosirii.
- Starile de melancolie si visare. Nu reprezinta altceva decat un alt mod de fuga de realitate. Atunci cand mediul, sau cei din jur nu raspund potrivit idealurilor si proiectiilor persoanei singure, aceasta recurge la o metoda de retragere in sine si in propriul univers. Acest efect vine la pachet cu starile de nesiguranta si teama, pe care fiecare incercam sa le rezolvam in moduri diferite. Alte persoane recurg dimpotriva la violenta pentru mascarea fricilor.
- Incapacitatea de concentrare si focusare. Datorita unor perioade lungi de inactivitate, sau de neimplicare, persoanele singure dezvolta comportamente evitante. Ajung sa nu fie interesate de elemente curente. Uitarea poate sa conduca de exemplu la greseli in relatiile cu ceilalti. Ratarea de exemplu a unei onomastici, sau a altui eveniment important, va crea partenerului impresia de dezinteres si de lipsa de importanta conducand inevitabil la evitarea celuilalt (SURSA: Dahlberg, 2022).
Factori de risc ai singuratatii pentru generatiile actuale
Cu privire la generatiile actuale, indiferent daca sunt Mileniali, Z, sau de alt tip, factorii de singurate prezinta alte caracteristici. Acum importanti nu mai sunt neaparat factorii de ordin financiar, moral, sau de gen, ci mai degraba cei care tin de afectarea psihologica si lipsa de identificare si motivare personala.
Economia globalizata, desi pune la dispozitie mijloace de trai si de comunicare din ce in ce mai evoluate si mai facil de obtinut, limiteaza gradul de socializare a persoanelor. In ciuda previziunilor unei civilizatii a comunicarii, aparute odata cu dezvoltarea telefoniei mobile si a internetului, ne vedem astazi pusi in fata unei situatii extreme. Numarul persoanelor singure este mai mare decat in oricare alta perioada a istoriei. Iar potrivit trendului din prezent, procentul acestora va creste exponential in anii urmatori.
Migratia, rata divorturilor, schimbarea opticii cu privire la relatii a condus la un numar extrem al persoanelor care se simt, se declara, ori isi doresc efectiv sa fie singure! Retelele de socializare au ajuns nu sa uneasca, ci sa dezbine! Abilitatile de comunicare si inteligenta emotionala, desi pot fi invatate inclusiv in scoli, devin tot mai limitate.
Suntem mai irascibili atunci cand ramanem singuri?
Potrivit cercetarilor se pare ca da, agresivitatea este un alt factor important de risc asociat singuratatii. Atunci cand traim momente de insigurare si izolare devenim mai irascibili. Cercetari actuale au identificat corelatii puternice intre ostilitate si singuratatea indivizilor. Persoanele singure manifesta deseori rautate, cinism si chiar agresivitate.
Aceasta este o consecinta a sentimentelor de frustrare provocate de respingere. Mai mult, acestea considera ca strainii fie nu sunt demni de ei. Fie acestia nu sunt cu adevarat prieteni si nici parteneri sinceri. Una dintre consecintele des asociate este si invinuirea permanenta a celor din jur.
Evident ceea ce resimt persoanele poate sa aiba legatura cu realitatea sau nu (de cele mai multe ori evaluarile sunt eronate!). Important este insa ca, intre ostilitatea manifestata si singuratate apare o legatura de reciprocitate. Persoanele irascibile raman in general singure si izolate. Si invers, persoanele singure devin ostile (SURSA: Floyd, 2002).
Concluzie articol
Singuratatea este considerata a doua cea mai raspandita sursa de aparitie a depresiei la nivel mondial. Tot singuratatea este privita ca o cauza majora de afectare a starii de bine generala, a persoanelor.
Diagnosticata mai degraba ca o deviatie perceptiva, singuratatea produce suferinta directa si afecteaza persoana la nivelul vietii persoanel, a celei sociale, a relatiei, a performantei la job si a integrarii sociale. Greu de diferentiat de alte concepte similare, singuratatea poate fi cauza, dar si efectul unor stari diverse. Printre acestea, pot influenta starea de sanatate si alte conditii demografice ale persoanei.
Astfel, singuratatea poate fi declansata de elemente generale, care apar in perioade mai lungi, precum stari depresive si anxioase prelungite sau diferite afectiuni medicale. Insa poate sa apara si ca urmare a unor factori imediati, temporari, precum un cuvant spus de cineva pe care noi il amplificam ulterior si ii dam intelesuri atat de puternice si de negative incat ajungem sa ne facem singuri rau.
Surse articol
Austin, J., Dodge, H. H., Riley, T., Jacobs, P. G., Thielke, S., & Kaye, J. (2016). A smart-home system to unobtrusively and continuously assess loneliness in older adults. IEEE journal of translational engineering in health and medicine, 4, 1-11.
Berguno, G., Leroux, P., McAinshk (2004). Children experience of loneliness at school and its relation to bullying and the quality of teacher interventions, Qualitative Reports, 9.
Cacioppo, J., Patrick, W. (2008). Loneliness: human nature and the need for social connection, NY, W.W. Norton & co.
Dahlberg, L., McKee, K. J., Frank, A., & Naseer, M. (2022). A systematic review of longitudinal risk factors for loneliness in older adults. Aging & Mental Health, 26(2), 225- 249.
De Jong-Gierveld, J., & Kamphuls, F. (1985). The development of a Rasch-type loneliness scale. Applied psychological measurement, 9(3), 289-299.
DiTommaso, E., & Spinner, B. (1993). The development and initial validation of the Social and Emotional Loneliness Scale for Adults (SELSA). Personality and individual differences, 14(1), 127-134.
Floyd, L. J. (2002). Loneliness: Personality correlates and psychophysiological consequences (Doctoral dissertation, Howard University).
Hawkley, L.C., Cacioppo, J.T. (2010). Loneliness matter: A Theoretical and Empirical Review of Consequences and Mechanisms, Ann. Behav. Medicine, 40 (2).
Hertz, N. (2021). The lonely century: how to restore human connection in a world that’s pulling apart. Currency.
Groarke, J. M., Berry, E., Graham-Wisener, L., McKenna-Plumley, P. E.,
McGlinchey, E., & Armour, C. (2020). Loneliness in the UK during the COVID-19 pandemic: Cross-sectional results from the COVID-19 Psychological Wellbeing Study. PloS one, 15(9), e0239698.
McPherson, M., Smith-Lovin, L., Brashears, M.E. (2006). Social isolation in America: changes in core discussion network over the two decades, American Sociological Review, 71 (3).
Pinquart, M., & Sörensen, S. (2003). Risk factors for loneliness in adulthood and old age-a meta-analysis. Nova Science Publishers.
Weeks, D.J. (1994). A review of loneliness concept, with particular reference to old age, Int. J. of Geriatric Psychiatry, 9.
Weiss, R. (1975). Loneliness: The experience of emotional and social isolation. MIT press.
